sâmbătă, august 13

Ziua în care românii i-au alungat pe bolșevici din Chișinău, prevestind Marea Unire

0
611
13/26 Ianuarie 1918- Trupele române intrau în Chișinău…

   Întrunit încă din 4 decembrie 1917, la Chișinău, ca adunare cu atribuții legislative, sau parlament provizoriu, Sfatul Țării a proclamat Republica Federativă Democratică Moldovenească, la 15 decembrie. 

 

Era vorba de o structură autonomă, în cadrul unei Rusii federale. Consiliul director, instituție cu rol executiv, a dispus trimiterea unei delegații la Iași, la 21 decembrie 1917, solicitând autorităților române sprijin pentru reinstaurarea ordinii, destrămate ca urmare a tulburărilor și actelor anarhice la care se dedau soldații revoluționari ruși. 

 

Situația de pe front era deosebit de alarmantă pentru România, pacea separată cu Puterile Centrale impunându-se tot mai imperios ca inevitabilă, în pofida puternicei și permanentei opoziții a Aliaților (atât guvernele, cât și legațiile de la Iași). În atare împrejurări, oficialitățile române au respins inițial cererea Sfatului Țării. Însă, foarte curând, chiar existența noii republici de peste Prut a fost serios periclitată.  

 

Sfatul Țării a căutat susținere la Iași din partea reprezentanților Aliaților. Henri Mathias Berthelot, comandantul Misiunii Militare Franceze în România a promis ajutor financiar, armamente și instructori francezi, cu scopul de a pune bazele unei armate moldovenești. Dar timpul era insuficient pentru îndeplinirea acestor deziderate.

 

Sfatul Țării i-a cerut lui Șcerbacev, în calitatea sa de comandant al trupelor ruse de pe frontul românesc, să trimită o divizie alcătuită din trupele pe care le avea la dispoziție. Generalul Berthelot și Constantin Prezan, șeful Statului Major al armatei române, au reușit să îl convingă pe Dimitri Șcerbacev ca această divizie să fie una românească, iar cei trei s-au întâlnit la 12 ianuarie pentru a pune la punct operațiunea. 

 

  La 4/17 ianuarie 1918, trupele bolșevice au intrat în Chișinău, dispunând dizolvarea Sfatului Țării. Divizia 11 română de infanterie, comandată de generalul Ernest Broșteanu , i-a izgonit pe bolșevici din Chișinău, la 13/26 ianuarie, restabilind autoritatea Sfatului Țării. Declararea independenței Republicii Moldovenești față de Rusia, la 6 februarie, va reprezenta de fapt preludiul rezoluției de unire cu România, din 27 martie/ 9 aprilie 1918.

      

 

Ion I. C. Brătianu s-a adresat lui Victor Antonescu, la Paris, prezentând acţiunea militară a României în Basarabia drept o măsură de precauţie, dictată de precaritatea situaţiei şi de starea de încercuire completă în care se găsea ţara: „[…] Am fost împinşi […] să ocupăm cu trupele noastre oraşul Chişinău şi partea din Basarabia în care urmează să constituim depozitele noastre de provizii. 

 

Atitudinea trupelor ruse, care împiedicau circulaţia trenurilor de aprovizionare, jefuiau oraşe precum Cahul şi Bălţi şi ameninţau să devasteze complet ţara, ne-a impus să procedăm la această acţiune.”  

 

Beneficiind de consimțământul generalului Berthelot, guvernul român a purces la demersurile necesare efectuării operaţiunii, cu toate că nu ignora nici riscurile și repercusiunile pe care acest act îndrăzneț le putea avea la Petrograd, Berlin şi Viena. 

 

Din acel moment,armata română controla zona încadrată de triunghiul Dorohoi-Galaţi-Chişinău, ceea ce a condus la agravarea animozităţilor şi la proliferarea atacurilor diferitelor formaţiuni bolşevice.

 

      Reacţia Petrogradului nu s-a lăsat aşteptată. La 26 ianuarie 1918, ca răspuns la intervenția armatei române în Basarabia, guvernul sovietic a decis, de îndată, ruperea unilaterală a relaţiilor cu România. O radiogramă a lui Leon Troţki preciza că raporturile diplomatice ale Rusiei cu România erau rupte. 

 

Membrii Legaţiei române aveau să fie expulzaţi pe drumul cel mai scurt. Tezaurul în aur al României, care se găsea la Moscova, încă din iulie 1917 (unde fusese transportat în virtutea unei înţelegeri între autorităţile regale şi cele ţariste) nu va mai putea fi obţinut de „oligarhia română”. 

 

Consiliul comisarilor poporului îşi asuma întreaga responsabilitate pentru conservarea acestui fond, care va trebui restituit „poporului român”. Totodată, generalul Şcerbacev „care a luat poziţie contra revoluţiei, este declarat duşmanul poporului şi pus în afara legii”.  

 

Chiar și după ce Lenin a proiectat o ripostă militară punitivă la intervenția României în Basarabia, guvernele aliate refuzau cu obstinație să creadă (fie din rea voință, fie din ignoranță sau naivitate) că armata regală nu avea puterea și mijloacele necesare pentru a rezista în faţa forțelor net superioare ale Puterilor Centrale.

 

Analiză de Hadrian Gorun

Hadrian Gorun este conferențiar universitar la Universitatea ”Constantin Brâncuși”, din Târgu-Jiu, unde predă cursuri de istoria și teoria relațiilor internaționale și Istorie contemporană.

Este doctor în istorie al Universității ”Babeș Bolyai” (UBB), din Cluj-Napoca, cu teză de abilitare tot în domeniul istorie.

A urmat o bursă doctorală Erasmus la Sorbonne, Paris IV, deține un masterat de Relații Internaționale, tot la UBB.

TagsNews

Leave a reply