Marian Petruţa, corespondenţă din SUA pentru LUMEALIBERA.RO
Pe 25 iunie, anul acesta, se împlinesc 11 ani de la dispariția celui care a fost numit regele muzicii pop: Michael Jackson.
Nu, nu eram mare fan MJ, dar trebuie să recunosc că artistul a fost un fenomen demn de remarcat pentru valoarea sa în muzică, mai ales că a dispărut așa subit, lucru care ne amintește că suntem doar trecători prin lume. Pentru că am dorit să văd la fața locului de unde a plecat și ce spun cei care l-au cunoscut, în 2009, am făcut o vizită în Gary, Indiana, la casa lui natală. Vara aceasta am poposit din nou pe acolo și am luat niște imagini noi, pe care le puteți vedea alăturat. Vă invit să rememorăm împreună atmosfera de acum și de atunci.
Ploua mocănește în Gary, Indiana. Cei care l-au îndrăgit pe Michael ar fi putut spune cum cerul deplângea moartea artistului. Mă plimb la pas pe străzile pe care probabil s-a jucat și a copilărit cândva Michael Jackson, cu surorile și fratii lui. Încerc să ajung la casa lui natală.
Trebuie să merg pe jos, pentru că la câteva străzi depărtare a fost interzis, de către Poliție, accesul cu mașina înspre casă, pentru a evita probabil aglomerația. Atmosfera din împrejurimi este deprimantă. Celebru cândva pentru combinatele sale metalurgice, orașul Gary, și mai cu seamă zona din apropierea casei lui Michael Jackson, arată acum mai mult a ghetou numai bun de făcut filme.
Un amestec ciudat de case părăsite, dărăpănate, cu geamurile sparte, uși acoperite cu placaje din lemn, cărămizi care lipsesc din pereți, buruieni care ajung până la ferestre, iar pe ici pe colo câteva case mai înstărite, cu gazonul tuns și îngrijit.
Ce casă mică!
Chiar dacă circul ziua în amiaza mare, un fior scurt și rece mă trece pe spinare. Pe cealalt[ parte de drum, pe prispa unei case, stau câțiva localnici de culoare. Încerc să merg înainte, fără a atrage prea multă atenția, deşi nu cred că reuşeşsc. Merg înainte, fără să întorc capul. Îmi atrage însă atenția, în partea stângă, un semn postat pe geamul unei case: ”Trespassers will be shot”, cu celebra imagine a unui cap de schelet, care îmi amintea de mesajul “Pericol de moarte”, postat prin România pe stâlpii de curent electric.
Pe moment îmi trece prin gând să mă opresc să fotografiez afișul. Mă răzgândesc însă rapid și continui să merg înainte. Câteva case mai încolo ajung la intersecția 2300 Jackson Street cu Jackson Family Bulevard, locul unde urmează să-l întâlnesc pe Keith Gordon, cel care i-a descoperit și lansat pe The Jackson Five.
Este trecut de ora amiezii și câteva zeci de persoane sunt adunate în fața casei familiei Jackson. Casa nu pare să se fi schimbat prea mult. Câțiva copii de culoare veniți în zonă, de prin vecini, mă fac să-mi imaginez pentru câteva momente pe micuțul Michael și frații lui care se jucau odinioară prin fața casei. În acea ogradă, acum aproape 40 de ani, lua ființă grupul The Jackson Five, din care făceau parte: Michael, Marlon, Tito, Jermaine și Jackie.
Casa, extrem de mică este formată din doar două camere de dormit, una de zi, o bucătărie și o baie. Greu de crezut că 11 suflete ale familiei Jackson au locuit cândva într-un spațiu așa restrâns. Ăsta era cuibul din care urma să își ia zborul cel care avea să devina The King of Pop Music, sau mai pe românește Regele Muzicii Pop.
De vorbă cu Gordon, omul care l-a descoperit pe Michael Jackson
Acum, în fața casei și pe geamuri stau postate tot felul de mesaje, lumânări, flori și jucării lăsate în memoria lui Michael, de fanii veniți din statele Illinois, Ohio, Kentucky sau chiar Washington DC. Din ce mi-a declarat, unul din verii cântărețului, care are grija de casă, locația a devenit la doar câteva ore de la dispariția artistului, un punct de pelerinaj pentru fanii acestuia. Peste drum, la casa vecină, câțiva băieți de culoare vând CD-uri și tricouri cu Michael, iar dintr-un Mercedes, parcat în apropiere, se aud ritmurile melodiei Beat it.
Michael Jackson s-a mai întors la casa natală doar o singură dată după ce a plecat spre lumea succesului. Unele voci spun că artistul ar trebui să fie adus și îngropat acolo, în Gary. Alții spun că ar fi mai bine în Neverland. Cert este însă că, la cum arată zona, Michael Jackson avea probabil motive bine întemeiate să nu prea mai dea prin localitatea natală.
După aproximativ o oră, apare Keith Gordon, însoțit de un grup de prieteni și o echipa a televiziunii olandeze. Acesta, fiind localnic, cunoaște bine zona și istoria familiei Jackson.
“Această comunitate i-a purtat de grijă familiei Jackson care a locuit aici, când tatăl Joseph Jackson era nepăsător față de familie, când pleca la femei, la băut sau la jocuri de noroc.” spune Keith, arătând spre casa cântărețului.
“Sunt numeroase familiile care au oferit suport în nevoie, atât familii de aici din vecinătate, de unde era Joseph, cât și din Chicago, de unde era Catherine, soția lui.” spune ghidul nostru.
Făcând o întoarcere în timp, Gordon își amintește cum a cunoscut familia Jackson:
“I-am întâlnit cândva prin octombrie 1967. I-am găsit, pentru că eu îi căutam, de fapt. Le-am văzut poza pe un poster si mi s-au părut interesanți. Mi se păreau deopotrivă talentați și disciplinați. Erau super. Vocea lui Michael suna ca a unui profesionist, care era stăpân pe situație, iar când începea să danseze, nimeni nu-l întrecea. Dansa așa de lin, ca un balerin!”.
Muzica celor de la The Jackson Five era un mix de gospel, blues și jazz
Gordon, care în curând împlinește 70 de ani, spune că memoria încă îl mai ține destul de bine și își amintește bine cum a semnat contractul cu fraţii Jacksons, exact pe 21 Noiembrie 1967. Primele melodii pe care le-a înregistrat au fost Big Boy si You’ve changed, sub semnătura casei sale de discuri Steeltown Records, pe 31 Ianuarie, 1968.
După două săptămâni, spune el, melodia a început să ia avânt. Atlantic Records au fost interesați de melodiile lor și au semnat cu ei un contract, lucru care l-a întărit și mai tare pe cel pe care-l avusese el anterior cu The Jackson Five.
Gordon spune că lucrurile au mers foarte bine. A trebuit însă să găsească câțiva membri care să ajute cu partea vocală, pentru că la vremea respectivă doar Michael, Jermaine și Jackie aveau voci bune, ceilalți nu prea cântau bine.
“Va trebui să le acord credit lui Berry Gordy și Motown Records pentru faptul că au reușit mai târziu să-i învețe și pe ceilalți să cânte, că eu n-am reușit” recunoaşte Gordon.
Muzica celor de la The Jackson Five era un mix de gospel, blues și jazz, care combinat cu faptul că era interpretată de niște copii a produs un nou stil musical intitulat bubblegum music. Foarte rapid însă toată lumea s-a îndrăgostit de grup, pentru că erau simpatici și cântau foarte bine.
“La scurt timp, vindeam peste o mie de albume doar în zona Chicago, de fiecare dată când cântam pe undeva”, spune Gordon. Cam după cinci luni de zile, familia Jackson a încălcat însă contractual semnat cu Keith Gordon, semnând cu casa de discuri Motown Records, care înainte îi refuzaseră de trei ori, după ce și alte case de discuri i-au refuzat. Pe Gordon l-au împins în afara grupului, pentru că nu a avut banii necesari într-o astfel de luptă.
I-a dat însă în judecată mai târziu, pentru că au luat numele unei alte formații pe care a avut-o el, Ripples and Waves, cât și două melodii: Let me carry your school books și I never had a girl. Procesul a durat vreo 10 ani, a câștigat parţial ceva, dar nu a primit banii nici până azi.
Michael a fost abuzat sexual de tatăl lui
Gordon nu e supărat, ba este chiar bucuros că a putut să ajute și să promoveze o formație tânără precum cea a familiei Jackson. Îl consideră pe Michael ca o adevărată comoară, cu o inimă de aur, un om care a ajutat pe foarte mulți.
Ultima dată când Keith Gordon l-a întâlnit pe Michael Jackson a fost la tribunal, pentru dreptul de folosință a numelui formației Ripples and Waves. Discuțiile avute cu Michael au fost însă foarte amicale.
Vorbind despre perioada anilor când tensiunile dintre albi și negrii încă existau, Gordon spune că Michael și-a început cariera într-o perioada când segregația nu mai exista.
“Să fim serioși când vorbim de muzică, culoarea nu mai are importanță. Când Michael cânta, nu mai conta dacă ești alb sau ești negru“. Gordon spune că daca ești creștin înțelegi acest lucru, pentru ca Biblia ne spune că “ toate națiile provin dintr-un singur sânge, așa ca inclusiv tu poți să-mi fii frate”.
L-am intrebat pe Gordon cum era atmosfera în familia Jackson și mi-a spus că la început nu a sesizat nimic ciudat în comportamentul lui Joseph, tatăl, copiii săi părând a fi fericiți. Mai târziu însă a aflat de abuzurile la care erau supuși.
Operaţiile estetice au fost din cauza traumelor suferite în copilărie
Nu poate preciza exact când a aflat de abuzurile copiilor, dar a aflat de ele mai târziu, având chiar și înregistrări video cu cei care i-au povestit despre ele. Are chiar și declarații legalizate ale unora din ei, una fiind chiar a toboșarului care a făcut parte din formația The Jackson Five, numele lui este Johnny Jackson, decedat acum doi ani.
Gordon spune că toți băieții, în afară de cei mai mici, care nu cântau, au fost abuzați. Tatăl lor se pare că i-ar fi abuzat atât fizic cât și sexual.
“Erau printre cei din grup și anturajul formației, homosexuali și pedofili. Unul dintre ei era binecunoscut în comunitate ca fiind pedofil, și din câte am înțeles pentru că a abuzat prea mult de Michael, a fost dat într-un final afară”, declară Gordon.
Acesta este convins că reacția și atitudinea ulterioară de respingere, pe care Michael Jackson a avut-o față de tatăl său, cât și operațiile estetice ale feței, stau la baza abuzurilor pe care le-a suferit din plin, în copilărie.
Cât privește moartea lui Michael, Gordon spune că a aflat de ea de la un prieten care a auzit știrea la radio. A avut însă niște presimțiri ciudate înainte să se întâmple. Astfel de premoniții spune că le-a mai avut când Dr. Luther King și J.F. Kennedy au fost asasinați, de data aceasta simţind, spune el, că cineva din famila Jackson va muri.
Gordon crede că dacă ar fi putut să țină legătura cu Michael, acesta ar fi fost încă în viață acum. “I-aș fi spus când greșea. Michael a avut in jurul sau foarte multe persoane care spuneau totdeauna DA la tot ce voia el. Eu i-aș fi spus NU. Eu, nu sunt genul de om care să zică DA la orice“, ne-a spus Gordon.
S-a oprit ploaia. Cerul și atmosfera din împrejurimile orașului rămân în continuare la fel de posomorâte, doar muzica lui Michael răzbate din boxele mașinii către văzduh, pe străzile din Gary, Indiana.