În două districte din landul Renania de Nord-Vestfalia a fost introdusă carantina, din cauza izbucnirii unui focar de coronavirus, în rândul lucrătorilor de la abatoarele Tönnies, acolo unde lucrează mulţi români şi bulgari.
Peste 1.500 de oameni, printre care sute de români, au fost testați pozitiv.
Criza provocată de numărul mare de infectări a scos la iveală condiţii inumane de lucru pentru unii angajaţi.
Între timp, au început să apară mărturii ale unor lucrători din ceea ce s-ar putea numi „Infernul Cărnii” din Germania.
Deutsche Welle a reuşit să stea de vorbă, sub anonimat, cu unul dintre muncitorii de la Tönnies, care a dezvăluit că unii muncitori români au trecut prin clipe cumplite din cauza condiţiilor de lucru foarte dure.
„Când trecea luna şi venea fluturaşul, niciodată nu se pupa cu ce aveai tu de primit potrivit contractului. Şi atunci te duceai la conducere: băi, şefule, unde-s orele mele? Că dacă mi le aduni eu am lipsă 3-5 ore, ajungi şi la 10-16 ore, deja sunt două zile de muncă. Plus condiţiile de lucru… Frig, umezeală foarte multă, nu mai vorbesc de nebunia de muncă, trăgeai de… Erau oameni care plângeau noaptea-n somn! Li se umflau mâinile aşa de tare, de la febra musculară, de la cuţit şi plângeau noaptea de durere: Bă, nu mai pot! Plec în România, nu mai rezist!”, a mărturist angajatul de la abatorul Tönnies (de la minutul 6:00, în înregistrarea video de mai jos)
El își amintește de benzile care mergeau mult prea repede și erau date mai încet doar când venea câte un control, de subcontractori români care cumpărau clădiri dezafectate în care cazau muncitori în spații mult prea mici și de un prieten care n-a rezistat decât o singură zi la Tönnies, chiar dacă își dorise mult să lucreze în Germania.
Între timp, muncitorul cu care au stat de vorbă jurnaliştii de la Deutsche Welle s-a mutat la altă companie din Germania și spune că e mulțumit de condițiile de lucru de acolo.