”Trump își va petrece restul vieții în tribunale. A tratat NATO ca un mafiot”. Interviu cu Anne Applebaum, câștigătoarea Premiului Pulitzer

Anne Applebaum este o femeie puternică, cu păreri puternice. Lui Donald Trump nu îi prezice un viitor bun după ce s-a întâmplat miercuri, 6 ianuarie, în Capitoliu.

„El își va petrece restul vieții în instanță”, spune câștigătoarea Premiului Pulitzer.

Dacă nu ar demonstra atâta vigoare, această jurnalistă și istorică americană de 56 de ani, născută în Washington, ar fi imposibil să abordeze competent și inteligent problemele majore ale omenirii despre care a decis să scrie în cărțile sale de succes planetar.

În 2004 a câștigat Premiul Pulitzer pentru cercetările sale publicate în cartea cu care a dat lovitura de piață: ”Gulag”. Apoi a continuat cu o altă lucrare de impact mondial: ”Cortina de fier. Distrugerea Europei de Est 1944-1956”. Ultima piesă a trilogiei de mare succes a fost ”Foametea Roșie. Războiul lui Stalin împotriva Ucrainei”. Iar acum atacă un subiect major al vremurilor noastre: ”Criza statului de drept în amurgul democrației”, care va apărea în ediția sa spaniolă la Editura ”Debate”, în luna mai.

Anne Applebaum a devenit o autoritate recunoscută la nivel global în Europa de Est și în fosta URSS. Locuiește între Statele Unite și Polonia, unde s-a căsătorit cu europarlamentarul Radoslaw Sikorski.

În ultima vreme, cuplul nu a încetat să se îngrijoreze de regresul democrației țărilor lor de origine, zguduite de accese autoritare similare.

Statele Unite au scăpat – deocamdată – de propriul lor Trump, învingându-l la urne. Dar Polonia persistă în erori imense de strategie geopolitică, sub președinția lui Andrzej Duda, un complice al maghiarului Viktor Orbán – noua piatră de moară în interiorul UE, după trauma Brexitului.

Applebaum observă și scrie despre ambele cazuri cu clarviziunea sa exactă și cu judecata sa informată. O viziune care a făcut-o una dintre principalii analiști politici mondiali din ultimii ani.

”Aventura lui Trump s-a încheiat. El își va petrece restul vieții în instanță. Poate fi sfârșitul său ca figură politică, dar nu cel al Trumpismului, care rămâne, de fapt, un fenomen apolitic. Esența sa constă în faptul că el creează o alternativă la realitate, una în care orice dificultăți sau probleme nuanțate sunt șterse și asta le permit oamenilor să locuiască în această construcție fictivă. Acest lucru ar fi imposibil fără diverse media și rețele sociale, fără ajutorul unor canale TV precum Fox News și alte rețele de extremă dreapta și nici fără teoriile conspirației promovate acolo. Tot acest curent va continua să existe, întrebarea este cine se va ocupa de conducerea acestei lumi în care cultul personalității (n.r. – modelul Ceaușescu, Putin, Trump, Erdogan) câștigă teren”, spune jurnalista, într-un interviu pentru suplimentul de duminică al ziarului El Pais, din care redăm mai jos câteva pasaje.

”Rușii lucrează să distrugă sistemele UE și NATO. Sunt foarte buni la asta”

EL PAIS SEMANAL: Cum vedeți sănătatea democrației în mijlocul unei ofensive populiste?

ANNE APPLEBAUM: Complicată. Există un deficit și o anumită criză care îi afectează pe mulți dintre ei pe plan intern și extern. Rusia și China sunt foarte active în promovarea cauzei autoritarismului în întreaga lume. Rusia o face cu campaniile sale de dezinformare și China, cumpărând companii sau presând anumite țări. Sistemele democratice, pentru prima dată în ultimii ani, sunt puse sub semnul întrebării și se confruntă cu o concurență autoritară. Trăim cea mai mare transformare în era informației de la vremea tiparului încoace.

O transformare care afectează faptele și promovează dezinformarea.

Adevărat. Și această schimbare afectează politica și comunicarea, modul în care cetățenii votează și percep problemele. Asta a provocat mari traume și schimbări. Nu înseamnă că democrația nu le va depăși. Încă mai are o mare forță pentru a reuși.

Ce rol joacă Rusia acolo ca putere?

Este un actor mic din punct de vedere economic. Mult mai slab decât UE și China, dar foarte concentrat în subminarea opoziției din interior și a sistemelor democratice din exterior, în special în Europa. Întrucât am fost surprinși și nu ne-am așteptat, rușii au avut un mare succes în această strategie, promovând partidele de extremă dreaptă și stânga pentru a destabiliza sistemele democratice. Prin urmare, Rusia își cunoaște limitele. Nu este o putere comparabilă cu Statele Unite, UE sau China, dar știe să acționeze ca o putere de slăbire a altora cu propriile sale arme. Angajează uriașe departamente de securitate care lucrează să potențeze crizele din jurul lor, să distrugă UE sau NATO. Cu tactici în care se cheltuie multă energie și bani. Sunt foarte buni la asta.

În Statele Unite, Joe Biden a câștigat alegerile și, să zicem, a recâștigat o oarecare normalitate, dar trebuie să unească o țară foarte polarizată. De unde ați recomanda să înceapă?

Acum că ne-am recâștigat sănătatea democratică, trebuie să înceapă de la abordarea anumitor probleme imperative. Să nu mai vorbim despre războaie culturale care nu duc nicăieri, despre probleme care împart oamenii și îi înfurie, să se concentreze pe probleme reale pe care trebuie să le remediem, care afectează viața oamenilor. Sondajele arată că, atunci când informezi opinia publică cu privire la anumite chestiuni urgente, lumea este de acord că acestea trebuie rezolvate și că publicul este implicat în acest sens. Când americanii sunt conștienți de faptul că principiile care îi definesc în lume au legătură cu apărarea democrației, asta nu numai că îi ajută, ci întărește și restul democrațiilor, chiar, deși pare ciudat ce spun, și în UE.

Nu pare ciudat, dimpotrivă.

Unul dintre lucrurile pe care le-a făcut Trump a fost să rupă aceste legături euroatlantice. A tratat NATO cum o face un mafiot. Cu un președinte lucrând în acești termeni, totul a fost foarte negativ.

A făcut ca țările aliate să înceapă să se gândească la consolidarea securității pe cont propriu. Credeți că, în acest sens, un fenomen la fel de destabilizant precum Trump ar putea fi de ajutor celorlalți pentru a căuta alte soluții?

I-a speriat atât de mult pe europeni încât au decis să vină cu un plan B (n.r. – Armata Europeană). Și-au dat seama că legăturile atlantice s-ar putea să nu dureze pentru totdeauna.

De asemenea, a făcut liderii UE conștienți că ar trebui să își adopte propria poziție, vocea unită în materie de securitate și, de asemenea, să acționeze ca unici apărători ai valorilor democratice.