duminică, noiembrie 28

Toma Roman: “Românul percepe statul ca pe o entitate ostilă pe care trebuie să o înșeli și de care trebuie să te ferești”

Mulți dintre cei ce au susținut PNL-ul, ca alternativă la hoția psd-istă, nu s-au dus la vot în 2020 pentru că au considerat că destui aleși ai acestuia nu se deosebesc prea tare de cei propuși de formațiunea stângii
0
634

Faptul că, la români, formula “legile sunt doar pentru proști”, dezvăluie o mentalitate forjată “istoric”, cum știe toată lumea.

Romanul, în genere (cu nuanțe în funcție de tradițiile provinciilor în care s-a format), percepe statul – chiar și statul de drept, în anume contexte – ca pe o entitate ostilă, pe care trebuie, în principiu, să o înșeli și de care trebuie să te ferești.

Fără ajutorul cetățenilor săi, statul trebuie, vorba conului Leonida, “eroul” lui Caragiale, să se descurce “… că d-aia e stat”.


Prea multă vreme, inclusiv după răsturnarea comunismului, statul – cu instituțiile sale administrative de la toate nivelurile – a fost “jucăria” unor interese de grup, de prea multe ori “slujbașii” săi s-au vădit, în realitate, slujitorii unor interese “partinice” sau particulare (cu propriile lor interese în frunte ), pentru că “societatea”, “poporul”, cum le place politicienilor să spună, să mai accepte că ei aplică corect contractul social, în virtutea căruia au ajuns să organizeze, să reglementeze și chiar să cenzureze viață “celorlalți”.

Media, “liberalizată” după 1989, este plină de nenumărate exemple de manipulare a instituțiilor statului în funcție de interesele materiale conjuncturale ale unor grupuri sociale diverse, de cazuri în care “reprezentanții statului” s-au înhăitat cu crima organizată, cu profitorii de situație, cu impostorii de diverse tipuri.

Cum să mai “repecte statul” și legile lui cetățeanul care observă cum instituțiile care ar trebui să fie echidistante în gestionarea domeniilor lor, îl tratează “cu dublă măsură”.

Pentru cei mă mulți, statul a devenit “o formă fără fond” pe care o umplu interesele celor mai puternici, celor mai obraznici, celor mai “șmecheri”.

Când, în sfârșit, o formățiune politică sau o alianța a unor partide anunță că, de acum, statul va fi repus în drepturile sale, că își va aplică nepărtinitor și egal puterea legală, electoratul este tentat să păstreze întotdeauna o rezervă de scepticism.

 

Când au votat, în 2016, reîntoarcerea triumfală a PSD-ului la guvernare, mulți cetățeni au făcut-o nu pentru că “partidul” a promis marea cu sarea, ci pentru că au considerat că “ăștia”și-au făcut plinul la furat și … o să ne lase și nouă ceva!”

Mulți dintre cei ce au susținut PNL-ul, ca alternativă la hoția psd-istă, nu s-au dus la vot în 2020 pentru că au considerat că destui “aleși” ai acestuia nu se deosebesc prea tare de cei propuși de “formațiunea stângii

Nu e de mirare că, pe acest fond psihosocial, mulți privesc cu admirație (dar și cu îndoială) actele unor reprezentanți ai puterii în funcțiune de stopare a abuzurilor contra statului, de impunere corectă a legilor și normelor emanate de acesta.

Decizia lui Cătălin Drulă, ministrul Transporturilor, de a demola monopolul comercial ilegal al unei grupări sindicale de la metroul bucureștean este socotită un “act de eroism”.

Ea ar trebui, în fapt, să fie considerată un act de normalitate. Domnul Drulă aplică, pur și simplu , legea , ceea ce puțini functionri ai statului o fac. La fel este cazul Clotildei Armand, primarul Sectorului I al Bucureștiului, care vrea să stopeze “mulgerea” bugetului local și risipă arbitrară a banului public.

Doamna Armand aplică, pur și simplu, legea, încercând – că un adevărat gospodar – să acopere corect toate nevoile comunității pe care o păstorește.

Ca ei mai sunt câțiva politicieni, care au înțeles că fără respectarea corectă a statului de drept și a principiilor sau reglementărilor emanate de la el, România va continuă să se târască în mocirla statelor “neincheiate”, a comunităților cu identitare fragilă, conjuncturală.

Mă aștept, în consecință, ca reprezentanții ADEVĂRATULUI “stat paralel”, ca toți profitorii de pe urma slăbiciunilor statului român în rol, să treacă la o ofensivă fără precedent împotriva acestor acțiuni care demonstrează că, în România, se poate trăi și ALTFEL.

Naționaliștii AUR-Iți” o vor învinui pe Armand – ca și pe Fritz , primarul Timișoarei – că este o “străînă”, îl vor ponegri pe Drulă că este “omul multinaționalelor” , căruia nu-i pasă de “sărmanul” român : PSD-iștii vor mobiliza toate instituțiile pe care le domină (de laCCR, până la administrațiile locale) pentru a bloca respectarea “la litera” a legilor, interlopii se vor mobiliza în provocări succesive.

Nu știu dacă “bătălia” va putea fi câștigată, dar politicienii din această “tabăra” au meritul că o încearcă.

Și poate, în timp, cetățeanul obișnuit, care își plătește onest taxele și impozitele, va înțelege că ei ar trebui susținuți fără rezerve.

 

Toma Roman este profesor universitar la ASE, București – specialitate sociologie, colaborator Voxpublica.ro, Lumea Liberă și editorialist la revista Formula AS.

Leave a reply