Toma Roman: „Cîțu nu a realizat că rolul lui a fost de simplă unealtă de tranziție pentru PNL. Despre el se poate spune, în formularea clasică, doar că „maurul și-a făcut datoria”

0
491

O debarcare a lui Florin  Cîțu de la șefia PNL-ului era previzibilă încă din momentul alegerii lui că lider. 

 

 Alegerile liberale au fost „făcute” așa cum știe de acum toată lumea. 

  

„Ungerea” lui a fost rezultatul conjunctural al coincidenței dintre interesele grupării psd-izante din PNL (nemulțumită că USR-iștii din alianța deveniseră „coordonatorii” distribuirii fondurilor de dezvoltare a țării!) și interesul președinteluiIiohannis de a avea un sfârșit „liniștit” de mandat. 

  

 Cîțu nu a realizat că rolul lui a fost de simplă „unealtă de tranziție” pentru PNL-ul „gorghist, rareșist, etc.” 

 

Prin excluderea grupării Ludovic Orban, adică a ultimilor liberali veritabili, PNL-ul s-a transformat, în sfârșit (după „planul” care a dus la dispariția PNȚCD-ului!), într-o formațiune conformă „sistemului” impus țării în 1990. 

  

  

S-a „adaptat”, altfel spus,unei organizări formale a societății, ce presupune mimarea democrației printr-o alternanță la putere a componenților aceleiași clase politice, grupați în structuri partidice aparent opuse. 

  

  

Alianța liberalilor cu PSD-ul (USL 2), venită după alte încercări de „cumințire” a liberalilor (USL1,”aripile”, ALDE, etc.), a fost „necesară” pentru majoritatea componenților acestei clase pentru că apariția unor grupări „rebele” (USR, AUR) devenise amenințătoare pentru întregul „esthablisment”. 

  

  

Nu întâmplător, după constituirea în urmă ultimelor alegeri a alianței de centru dreapta PNL- USR – UDMR, toate tunurile politico-mediatice au fost puse pe USR, singură formațiune care nu se făcea că face. 

  

  

Pentru excluderea acesteia de la guvernare a fost nevoie de „reorientarea” PNL-ului prin eliminarea ultimilor liberali convinși (Ludovic Orban și „echipa” lui) și refacerea USL-ului. 

  

  

Florin  Cîțu a fost „omul potrivit, la momentul potrivit”, pentru efectuarea „operațiunii (la care au pus umărul sub conducerea lui iohannis toți ceilalți „liberali de oportunitate”), dar nu a înțeles că, după alegerea lui trebuia „să stea cuminte”, adică să nu se amestece în exercitarea guvernării, mai ales că fusese răsplătit pe măsură. 

  

  

 Cîțu a încercat să speculeze nemulțumirile „firești” ale unora din liberalii rămași în partid, legate de nouă împărțire „PSD-istă” a ciolanului, și a vrut chiar să impună anume „direcții” guvernării, benefice după propria-i părere. 

  

 Cîțu nu a înțeles că uneltele ce nu mai sunt folositoare sunt, întotdeauna, aruncate. 

  

„Eliminarea celui care  a concurat la transformarea PNL-ului într-un apendice al PSD-ului nu va schimbă însă modul în care sunt percepuți acum liberalii de către electoratul de dreapta.” 

  

  

Prin comformarea lor la „sistem”, liberalii (momentan) „cîțiști” au transformat PNL-ul într-un actor secund în jocul politic românesc, actor ce va fi oricând înlocuit de „rezervă de cadre” a PSD-ului, grupată în AUR, partid aparent antisistem , creat diversionist de către „sponsori” interesați, cum au fost mai înainte toate celelalte grupări extremizante, de la PUNR , UNPR , PRM, la PPDD. 

  

Despre  Cîțu se poate spune, în formularea clasică, doar că „maurul și-a făcut datoria …”! 

 

 

Toma Roman este profesor universitar la ASE, București – specialitate sociologie, colaborator Voxpublica.ro, Lumea Liberă și editorialist la revista Formula AS.

Toma Roman este profesor universitar la ASE, București – specialitate sociologie, redactor – șef și editorialist la revista Formula AS.

Sursa: Toma Roman / Facebook


Leave a reply