Mesajul emoționat al unei asistente medicale: ”Curajul nostru dispare când oamenii nu respectă regulile. Nu zăresc nicio luminiță…”

1
251

În inflația de informații pe tema pandemiei, rar își fac loc mesajele celor aflați în linia întâi în lupta cu temutul coronavirus. Medicii, asistenții, infirmierii, personalul tehnic sunt, totuși, eroii noștri în acest război de uzură, asemeni cu pe vremuri vajnicii ostași români își dădeau viața pentru apărarea hotarelor României.

Trist este că nu neapărat coronavirusul SARS-CoV-2 este inamicul numărul 1 pentru cadrele medicale, ci mai ales semenii noștri care nu se protejează și ajung să umple spitalele cu cazuri noi. Iar asta îi pune pe medici în situația de a ceda. Or, abandonul lor înseamnă victoria crudă a celor care își omoară concetățenii prin iresponsabilitate.

Sanda Cioca, cadru medical la Spitalul de Pneumoftiziologie de la Dobriţa, județul Gorj, unde sunt trataţi bolnavi de COVID-19, a transmis pe pagina sa de Facebook un mesaj disperat cu privire înmulţirea numărului de cazuri şi nerespectarea măsurilor de prevenire a răspândirii virusului SARS-CoV-2.


”Curajul nostru dispare cand oamenii nu respecta regulile!!!
As fi inceput atat de frumos… As fi inceput cu mirificul “A fost odata, ca niciodata…”, dar pentru ca povestea noastra pare sa nu aiba un sfarsit pe care sa il putem deduce, pe care sa il putem vedea, nu pot incepe decat astfel:
Am fost plini de elan, puternici si curajosi atunci cand multi in jurul nostru se ascundeau, am fost mereu alaturi de fiecare dintre cei care cu sau fara voia lor ne-au trecut pragul, am fost dedicati de la inceput si pana la sfarsit. Am mangaiat chipuri si suflete, am imbarbatat pe cei care au avut nevoie de acest lucru, am fost familia fiecaruia, pentru mai mult sau mai putin timp, atat cat ne-au fost pacienti.
Am tratat si am ingrijit cum am stiut noi mai bine si cei mai multi dintre voi ati plecat acasa bine. Am primit de la voi multumirile atat de necesare pentru a putea merge noi mai departe. Am primit ce-i drept si ocare, dar nu au fost multe si le-am iertat si le-am uitat.
Acum,
Am pierdut din elan si puteri, iar curajul incepe sa dispara si el din cauza comportamentului multora dintre semenii nostri. Cand stii ca toata lumea “trage la aceeasi caruta”, depasesti orice, ca se numeste oboseala care atinge tangential epuizarea, ca se numeste stres ori presiune psihica.
Si stiti ce este cel mai trist? Faptul ca nu zaresc nici o luminita la capatul tunelului”, a scris Sanda Cioca pe pagina sa de Facebook.

1 comment

Leave a reply