Salvaţi Pământul de coronavirus! Scrisoare către puternicii lumii semnată de lideri din 70 de ţări, care cer ONU şi G20 „acţiuni comune” împotriva pandemiei

Foștii președinți și foști prim-miniștri din 70 de țări, precum și personalități relevante din lumea economiei și a relațiilor internaționale, solicită un leadership global care să acționeze urgent pentru a preveni răspândirea și reapariția coronavirusului în zonele vulnerabile din Asia, Africa și America Latină.

Echipe de foști șefi de stat și de guvern, împreună cu diplomați de seamă, medici universitari și alte persoane de frunte în relațiile internaționale, îndeamnă directorii G20 (grupul celor mai industrializate ţări) să elaboreze un răspuns comun la formidabila provocare economică în materie de sănătate și economică.

Față de panorama actuală a acțiunilor naționale și a dificultăților în articularea unei reacții comune chiar și în blocuri omogene, cum ar fi Uniunea Europeană, semnatarii propun măsuri internaționale pentru a depăși cea mai mare provocare globală din ultimele decenii.

În secțiunea de sănătate, manifestul propune convocarea unei conferințe donatoare pentru, printre altele, să ofere sprijin financiar țărilor cu cele mai slabe sisteme de sănătate. În zona economică, consolidarea capitalizării Băncii Mondiale și a altor instituții financiare regionale, creșterea fondurilor pentru agențiile ONU care ajută persoanele defavorizate și iartă cele mai sărace țări plata datoriei din acest an.

Semnatarii îi includ pe fostul secretar general al ONU Ban Ki-moon, foști președinți ai Comisiei Europene José Manuel Barroso și Romano Prodi, fostul premier spaniol Felipe González și José Luis Rodríguez Zapatero, foștii miniștri britanici Gordon Brown ( unul dintre primii trei semnatari), Tony Blair și John Major și o multitudine de personalități proeminente din politică și din alte sectoare. Citiți scrisoarea completă către G-20 de mai jos.

Manifest pentru acțiuni comune împotriva pandemiei

Liderii lumii, la summit-ul G20 de la Osaka (Japonia)

„Scriem pentru a solicita o acțiune imediată coordonată la nivel internațional – în zilele următoare – pentru a face față gravei crize globale de sănătate și economice rezultate din pandemia Covid-19.

Declarația publicată după summitul extraordinar al liderilor G20 din 26 martie 2020 a recunoscut seriozitatea și urgența crizei de sănătate publică și a crizei economice, dar acum avem nevoie de măsuri imediate și specifice asupra cărora putem fi de acord, imediat și în dimensiunea necesară: ajutor de urgență pentru inițiativele globale de sănătate întreprinse de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și măsuri de urgență pentru restabilirea economiei la nivel mondial. Pentru ambele, este necesar ca liderii mondiali să se angajeze să finanțeze sume cu mult peste capacitatea actuală a instituțiilor noastre internaționale.

În perioada 2008-2010, criza economică imediată a fost depășită atunci când s-a făcut front comun pentru rezolvarea unei mari probleme: subcapitalizarea sistemului bancar global. Acum, însă, situația de urgență economică nu poate fi rezolvată decât după rezolvarea situației de urgență în sănătate. Și acest lucru nu se va încheia doar învingând boala într-o singură țară, ci și prin garantarea recuperării după Covid-19 în toate țările.

Măsuri sanitare globale

Toate sistemele de sănătate – chiar și cele mai avansate și cele mai bine finanțate – se trezesc sub presiunea virusului. Acum, dacă nu facem nimic în timp ce boala se răspândește prin orașele sărace din Africa, Asia și America Latină și în comunități fragile cu foarte puține echipamente pentru a efectua teste, fără suficiente aparate de respiraţie și consumabile medicale și în care distanțarea socială și chiar spălarea pe mâine sunt sunt greu de garantat, coronavirusul va persista în acele zone și va reapărea pentru a ataca restul lumii cu noi focare, care vor prelungi criza.

Liderii mondiali trebuie să fie de acord imediat să consacre 8 miliarde de dolari – așa cum prevede Consiliul Mondial de Monitorizare a Disponibilității – pentru a umple cele mai presante lacune în răspunsul împotriva Covid-19.

Articolele trebuie să fie următoarele:

1 miliard de dolari în acest an pentru a răspunde nevoilor urgente ale OMS. Deși OMS a făcut un apel public și 200.000 de persoane și organizații au contribuit deja generos cu peste 100 de milioane de dolari, nu putem pretinde să depindem doar de donații caritabile.

3 miliarde de dolari pentru vaccinuri: Coaliția pentru inovații în pregătirea epidemică (CEPI) coordonează eforturile internaționale de cercetare pentru dezvoltarea și producerea în masă a vaccinurilor eficiente împotriva Covid-19. Alianța globală pentru vaccinuri și imunizare (GAVI) va juca un rol cheie în achiziționarea și distribuirea acestor vaccinuri și are nevoie de 7,4 miliarde de dolari pentru reînnoirea lor, care va trebui finanțată.

2, 25 de miliarde de dolari pentru tratamente terapeutice: Acceleratorul Terapeutic pentru Covid-19 intenționează să distribuie 100 de milioane de tratamente până la sfârșitul anului 2020 și are nevoie de bani pentru a dezvolta și extinde rapid accesul la astfel de terapii.

Provocarea înghețării economiei

În loc de fiecare țară, stat sau provincie care concurează pentru o parte din rezervele existente, cu riscul unei creșteri rapide a prețurilor, trebuie să creștem oferta, pentru care este necesar să ajutăm OMS să coordoneze producția și achiziția de consumabile medicale globale, cum ar fi teste, echipamente de protecție personală și tehnologie de telecomunicații, pentru a satisface cererea globală. De asemenea, va trebui să fie rezervate resurse pentru a acumula și distribui materiale esențiale.

Un grup mai larg de bănci centrale ar trebui să aibă acces la acordurile de swap valutar, iar acordurile de swap cu băncile centrale majore ar trebui semnate de Fondul Monetar Internațional (FMI). În plus, Fondul ar trebui să utilizeze aceste rezerve puternice de schimb valutar și să își stabilească propriul instrument de schimb pentru a oferi ajutor financiar de urgență țărilor emergente și în curs de dezvoltare. Dar este vital ca, pentru a evita disponibilizările în masă, garanțiile oferite în fiecare țară să fie imediat însoțite de implementarea de ajutor către companii și persoane fizice de către băncile locale.

Economiile emergente – și în special cele din cele mai sărace țări – au nevoie de ajutor special, printre altele, pentru a se asigura că resursele ajung la toți cei afectați de declinul drastic al activității economice. FMI a spus că își va mobiliza toate resursele. Ar trebui să existe o alocare suplimentară de 500 de miliarde de dolari – 600 de miliarde de dolari sub forma drepturilor speciale de tragere (DST). În același timp, pentru a ne asigura că fiecare țară are finanțare suficientă, recomandăm membrilor FMI să permită depășirea limitelor cotelor de împrumut în țările cele mai nevoiașe.

În plus, vor fi necesare alte 35 de miliarde de dolari, după cum a subliniat OMS, pentru a ajuta țările cu sisteme de sănătate mai slabe și în special populații vulnerabile; printre altele, pentru a oferi materiale medicale esențiale, pentru a oferi mai mult sprijin personalului național de sănătate (70% dintre ei, în multe țări, sunt femei cu salarii mici) și pentru a consolida rezistența și pregătirea fiecărei țări.

Potrivit OMS, aproape 30% dintre țări nu au planuri naționale de răspuns la Covid-19 și doar jumătate au un program național de prevenire și control al infecțiilor. Sistemele de sănătate din țările cu venituri mici vor avea mai multe dificultăți, iar cele mai optimiste estimări de la Imperial College London indică faptul că vor exista 900.000 de morți în Asia și 300.000 în Africa.

Vă propunem să fie convocată o conferință globală pentru donatori – cu sprijinul unui grup de lucru executiv G20 – pentru a aloca resurse acestor nevoi globale urgente de sănătate.

Măsuri economice globale

Guvernele naționale au muncit din greu pentru a combate declinul economiilor lor. Dar o problemă economică globală necesită un răspuns economic global. Scopul nostru ar trebui să fie prevenirea transformării unei crize de lichiditate într-o criză de solvabilitate și o recesiune globală într-o depresie globală. Acest lucru necesită inițiative de finanțare, monetară, bancă centrală și anti-protecție coordonate urgent. Stimulentele fiscale ambițioase ale unor țări vor fi mai eficiente dacă sunt însoțite de toate celelalte țări care sunt în măsură să le aplice.

Banca Mondială și multe bănci de dezvoltare regională s-au recapitalizat recent, însă vor trebui injectaţi mai mulți bani. Este probabil că – așa cum s-a întâmplat în 2009, când cheltuielile BIRD singure au trecut de la 16 miliarde de dolari la 46 de miliarde de dolari – este necesară extinderea resurselor disponibile mult mai mult, atât pentru BIRD, cât și pentru băncile de dezvoltare regională.

Pentru a-și putea îndeplini responsabilitățile de ajutor umanitar, pentru a participa la refugiați și persoane strămutate, a căror situație va deveni cu siguranță disperată și pentru a nu uita obiectivele de dezvoltare durabilă, agențiile ONU au făcut un apel în această săptămână să strângă 2 miliarde de dolari necesare în mod urgent.

Comunitatea internațională ar trebui să renunțe la plățile datoriilor către cele mai sărace țări în acest an, inclusiv 44 miliarde de dolari datorate de Africa și să se gândească la o eliminare pentru viitor, pentru a oferi țărilor sărace marja fiscală necesară pentru a face față efectelor economice asupra sănătății și economice ale pandemiei Covid-19. Cerem G20 să instruiască FMI și Banca Mondială să reevalueze durabilitatea datoriilor din țările afectate.

Suntem de acord cu liderii africani și ai țărilor în curs de dezvoltare că, având în vedere amenințarea existențială care apar asupra economiilor lor, schimbarea din ce în ce mai mare de care vor suferi traiul și educația lor și capacitatea lor limitată de a proteja oamenii și întreprinderile, cel puțin 150 de miliarde de dolari vor fi necesare pentru crearea plaselor de sănătate și securitate socială și a altor ajutoare urgente.

Aceste articole bănești ar trebui să fie aprobate imediat, să fie lansate sub coordonarea unui grup de lucru executiv G20 în cadrul Planului de acțiune al G20 și să fie complet confirmate la următoarele reuniuni ale FMI și ale Băncii Mondiale. Cele două instituții economice principale trebuie să primească garanții că vor exista mai multe contribuții economice bilaterale și că va fi convenită necesitatea de noi injecții de capital.

Soluția pe termen lung implică o reflecție drastică asupra sănătății publice globale și transformarea – cu resursele necesare – a arhitecturii sanitare și financiare a întregii lumi.

ONU, guvernele țărilor G20 și părțile interesate trebuie să lucreze împreună pentru a coordona acțiunile ulterioare”

Gordon Brown a fost prim-ministru al Regatului Unit, este un trimis special al ONU pentru Educația Mondială; Erik Belglöf a fost economist-șef la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, profesor și director al Institutului pentru Afaceri Mondiale la London School of Economics and Science Science; Jeremy Farrar este directorul Wellcome Trust.

Mai mult, această scrisoare este semnată de: Felipe González, fost prim-ministru între 1982 și 1996, José Luis Rodríguez Zapatero, fost prim-ministru între 2004 și 2011; Ana Palacio, ministrul afacerilor externe între 2002 și 2004; Malala Yoursafzai, laureat al Premiului Nobel pentru Pace 2014; Guy Verhofstadt, prim-ministru al Belgiei între 1999 și 2008; Joseph Stiglitz, economist șef la Banca Mondială între 1997 și 2000 și Premiul Nobel pentru economie 2001; Óscar Arias, președinte al Costa Rica între 2006 și 2010; José Manuel Barroso, prim-ministru al Portugaliei între 2002 și 2004 și președinte al Comisiei Europene între 2004 și 2014; Felipe Calderón, președinte al Mexicului între 2006 și 2012; Tony Blair, prim-ministru al Regatului Unit între 1997 și 2007; Mauricio Macri, președinte al Argentinei între 2015 și 2019; Mario Monti, prim-ministru al Italiei între 2011 și 2013; Ban Ki-Moon, secretar general al ONU între 2007 și 2016; Romano Prodi, prim-ministru al Italiei între 2006 și 2008; Juan Manuel Santos, președintele Columbia între 2010 și 2018.