Sabin Gherman: „De ziua lui Eminescu e bun prilej de lălăială patriotardă”

Ieri a fost ziua lui Eminescu. O zi mult așteptată în țară noastră, în special de către filologi și iubitori ai poeziei. Dar și de politicieni.

Această zi a fost mereu si rămane un bun prilej, totodată, de a-și etala edilii naționali, regionali și locali, „dragostea” de nație, de popor, invocându-l cu ardoare pe marele nostru poet, dar de cele mai dese ori, acestea s-au dovedit pure motivații electorale sau preelectorale, depinzând de la caz la caz…

Sabin Gherman reflectă  însă o altă perspectiva,  neconvențională, față de  cea prin care ne-am obișnuit  în a sărbători ziua culturii naționale și evocarea anuală a poetului moldovean.

Va prezentăm mai jos câteva dintre concluziile la care scriitorul transilvănean a ajuns în timp referitoare la  comemorarea, celebrarea zilei de naștere a lui Eminescu, și pe care le expune verbal pe canalul lui, personal, you tube.

foto: adevarul.ro

În România, de multe decenii, de ziua lui Eminescu, brusc, toate grijile sunt scoase de pe agenda politicianului, sau acel al naționalismului bine temperat, mai bine spus…

Și începe, așa, o privire contemplativ, baironiana, înspre… „la trecutu-ți mare, mare viitor”.

„Sigur că cel mai comod lucru ar fi să zicem  și noi… domnule, <nu credeam să învăț a muri vreodată>, <părea că printre nouri ni s-a deschis o poartă>, la <steaua care a răsărit>… să recităm!”

„Asta o să se întâmple, probabil, la TVR. Și la ăștia… oficialii…”

„Eu cred că-i mult mai eficient și mult mai cinstit,  în primul rând față de Eminescu, să luăm vorbele lui și să vedem cu îngrijorare dacă nu cumva se împlinesc și  acuma”.

Știm că Eminescu scria la Timpul… „foaia vitelor de pripas”, etc…

În 1877 avea un articol distrugător la clasa politică de atunci. Brusc îl citeșți și-ți dai seama că nu este despre 1877, este despre… 1989-2021.

De fapt, vorbește despre cei care n-au ce caută în viață publică, în viață statului, despre cei care sug din 4-5 locuri de la stat, exact ca acum. (Nu era nevasta unui ministru abonată la șapte contracte cu statul, adică lua banii de la statul român, din șapte locuri???)

„Vorbește apoi despre gaunosii ăștia în viață publică, și care vor să câștige orice fără muncă.”

„Să știi că Eminescu nu a fost un om trist”

Lumea are impresia, după cele câteva poze rămase de la el, că era așa un tip gânditor, ciufut, trist, care se gândea numai la…
Nu, el era un tip extraordinar de fain! Un tip glumeț, un tip care putea să stea nopți întregi spunând bancuri…

„Noi ne-am obisnut să vorbim despre genii: <Eminescu este geniul poporului român>. Nici gând!!!
Pe Eminescu l-aș lua după definiția lui Nichita Stănescu. Când l-a întrebat cineva, <cine credeți că este cel mai mare poet român, Eminescu>? Și a răspuns: <nu, nu, Eminescu este primul cel mai mare poet român>”, susține el.

„Pentru că a-l bagă pe Eminescu într-o singurătate de aia fără margini, o singurătate de aia de filolog frustrat, care stă numai cu coatele lui rânduite acolo și șterse de bănci, este o crimă.

„Eminescu trebuie scos la lumina. Eminescu dacă e dat la test, este omorât, este ucis.”

„Dacă vrei într-adevăr să-l faci iubit pe Eminescu la școală, trebuie să-i vorbesti elevului despre aventurile lui, despre scrisorile lui, despre perioada lui de la Viena,  depre ciufutosenia lui.”

„El era un tip foarte fain, mai spune Sabin, îi plăceau bancurile, etc, dar în momentul în care scria, sau dacă nu avea chimie cu cineva ( și mai veneau de ăștia, ” vai, ce frumos scrieți, și-i băteau la ușa la Viena, și primul lucru pe care le spunea era… „la ce-ai venit?…)  îi trimitea cu codiță între picioare, și valea!”

Adică poți să-l aduci pe Eminescu și să-l faci uman, dar dacă l-ai pus între coperțile unui manual, l-ai mai omorât odată”, mai spune Sabin Gherman.

Puteti vedea integral mesajul lui Sabin aici