sâmbătă, octombrie 24

Trump, al cincelea președinte american grav bolnav în timpul mandatului

0
83

Anunțul potrivit căruia președintele Donald Trump a fost internat vineri după ce a fost testat pozitiv pentru COVID-19 și a prezentat unele „simptome ușoare” a adăugat un strat suplimentar de incertitudine campaniei electorale deja tensionate din SUA.

Din cauza vârstei sale, de 74 de ani, președintele SUA aparține unuia dintre grupurile cu cel mai mare risc de noul coronavirus, care a luat deja viața a peste 207.000 de oameni în Statele Unite.

Acum este internat „ca măsură de precauție extremă” la Centrul Medical Militar Național Walter Reed, de unde, potrivit Casei Albe, va continua să lucreze.


Noua situație, în principiu, nu afectează exercitarea atribuțiilor sale de președinte, dar îi limitează în mod clar posibilitatea de a face campanie votului din 3 noiembrie.

Dar Trump nu este primul președinte american care suferă de o boală în timpul administrației sale.

BBC Mundo povestește despre alți patru lideri care au trecut prin aceeași situație și cum au fost gestionate aceste situații.

  • George Washington (1789-1797)

În cel de-al doilea an de mandat, Washington a fost grav bolnav.

George Washington a suferit diferite probleme de sănătate pe timpul guvernării.

Prima dintre aceste afecțiuni a fost „o tumoare foarte mare și dureroasă” apărută în coapsă la câteva luni după preluarea conducerii guvernului.

Tumoarea a fost îndepărtată chirurgical.

Anul următor, în primăvara anului 1790, Washington s-a îmbolnăvit de gripă și pneumonie, care i-au afectat atât vederea, cât și auzul.

În acel moment, bolile liderilor erau percepute ca o amenințare la adresa stabilității politice a țării.

În special înainte de apariția antibioticelor, orice boală suferită de un președinte – care era probabil în etapa finală a vieții sale – era o chestiune de îngrijorare pentru sistemul politic”, a spus Russell Riley, codirector al programului Istoria orală a Universității din Virginia Catedra Centrului Miller.

  • Woodrow Wilson (1913 – 1921)

Donald Trump nu este primul președinte al Statelor Unite care s-a îmbolnăvit de o pandemie.

În timpul șederii sale la Paris pentru a negocia Tratatul de la Versailles, Woodrow Wilson s-a îmbolnăvit de așa-numita gripă spaniolă.

În aprilie 1919, președintele Woodrow Wilson a contractat așa-numita gripă spaniolă în timp ce se afla la Paris pentru a negocia Tratatul de la Versailles care punea capăt primului război mondial.

La scurt timp după sosirea în capitala Franței, președintele a suferit o febră mare și atacuri violente de tuse. Sănătatea lui era atât de proastă încât nici măcar nu putea să stea în pat.

Executivul american a decis atunci să nu raporteze exact ceea ce se întâmplă. Cary T. Grayson, medicul personal al lui Wilson, a declarat presei că președintele a răcit din cauza vremii ploioase din Paris.

Pe timpul recuperării lui Wilson, reprezentarea SUA în cadrul negocierilor a fost în mâinile altor înalți oficiali.

În timpul convalescenței sale, au existat unele schimbări în comportamentul președintelui care i-au determinat pe unii experți să sugereze că în locul gripei spaniole (simptomele au coincis perfect gripei spaniole) ar fi putut suferi un accident vascular cerebral.

Președintele și-a recuperat sănătatea, dar câteva luni mai târziu a suferit un episod cerebrovascular grav care l-a lăsat parțial incapacitat până la sfârșitul mandatului său în 1921, Casa Albă a încercând din nou să mențină secretul bolii președintelui.

Deși Grayson a informat cabinetul despre situație, a refuzat să semneze un certificat de incapacitate care ar fi deschis calea pentru înlocuirea lui Wilson la putere și, în plus, a recomandat să nu informeze cetățenii cu privire la situatia gravă a președintelui.

Astfel, Wilson, limitat în capacitățile sale și cu mult sprijin din partea soției sale Edith, și-a încheiat mandatul în 1921.

În afară de medicii și soția lui, nimeni nu știa cu adevărat cât de handicapat era. Puțini oameni l-au putut vedea. De fapt, unii oameni chiar au spus că din cauza acestei situații, soția lui Wilson a fost cea care a exercitat efectiv președinția pentru o bună parte a acestei perioade“, spune Riley.

  • Dwight Eisenhower (1953 – 1961)

Problemele grave de sănătate ale lui Einsenhower au ridicat îngrijorări cu privire la problema succesiunii prezidențiale.

La doi ani după venirea la Casa Albă, generalul Dwight Eisenhower a suferit un atac de cord grav.

Autoritățile au informat inițial presa că președintele a avut „o problemă digestivă în timpul nopții”.

Potrivit istoricului Robert Gilbert, Einsehower însuși s-a angajat să reducă la minimum impactul a ceea ce s-a întâmplat „prin manipularea echipei sale medicale, protejarea imaginii sale, încurajarea echipei sale, confuzia presei, manipularea consilierilor săi, dominarea partidului său și realizarea unui campanie aproape imposibil de contracarat de către opoziție“.

Cu toate că a fost sfătuit de către Consiliul medical să nu aplice pentru un al doilea mandat, Einsenhower a candidat și a câștigat.

În 1956, președintele a fost diagnosticat cu boala Crohn, o afecțiune care provoacă inflamația tractului digestiv, poate fi dureroasă și, uneori, poate pune viața în pericol.

Afecțiunea a fost depășită printr-o procedură chirurgicală.

În noiembrie 1957, Einsehower a suferit un accident vascular cerebral în timpul unei întâlniri ministeriale care l-a lăsat temporar în imposibilitatea de a vorbi sau de a mișca mâna stângă. Recuperarea sa completă fiind în ​​martie 1958.

În ciuda acestor afecțiuni, Einsenhower a reușit să ducă până la sfârșit cel de-al doilea mandat în 1961.

Potrivit lui Riley, boala președintelui a cauzat multă îngrijorare cu privire la problema succesiunii prezidențiale, în jurul căreia regulile nu erau atât de clare până atunci.

Această experiență a dus la adoptarea celui de-al 25-lea amendament la Constituția Statelor Unite – a intrat în vigoare în 1967 – și care stabilește procedurile ce trebuiesc urmate în cazul absenței sau incapacității șefului statului.

  • Ronald Reagan (1981-1989)

Până la nominalizarea lui Trump în 2016, Reagan a fost cea mai în vârstă persoană care a candidat la Casa Albă.

Până la candidatura lui Trump în 2016, Ronald Reagan a fost cea mai în vârstă persoană care a candidat la funcția de președinte al Statelor Unite.

Liderul republican a suferit numeroase probleme de sănătate, încât unii au considerat că nu este potrivit pentru a candida la Casa Albă.

În 1985, președintele a fost supus unei intervenții chirurgicale care sa încheiat cu îndepărtarea unui polip canceros din intestinul gros.

Mai târziu, în 1987, a fost supus altei intervenții chirurgicale pentru a elimina țesutul canceros de pe nas.

Cu toate acestea, situația care i-a afectat cel mai mult sănătatea nu a fost o boală, ci tentativa de asasinat din martie 1981.

Sănătatea președintelui a fost teribil afectată, mult mai mult decât știau cetățenii la acea vreme”, spune Riley.

În istoria recentă a Statelor Unite, acesta este cel mai proeminent exemplu de președinte care a trebuit să se confrunte cu o problemă gravă de sănătate care l-a invalidat”, conchide el.

În urma acelui incident, Reagan s-a ales cu un plămân perforat, dar asistența medicală a intervenit rapid și l-au salvat în ciuda vârstei sale. Pe atunci avea 70 de ani.

Nu a existat nici o cerere formală a succesiunii prezidențiale și Reagan s-a întors la muncă la Casa Albă la mai puțin de o lună după incident.

VEZI ŞI:

Video. Donald Trump: „Cred că mă voi întoarce în curând”

VIDEO. Maryland statul toleranței și acceptării reciproce

Adio, viață ca înainte! Europa se pregătește pentru o lume nouă. Cauze: COVID, rezistența la antibiotice, schimbări climatice

Leave a reply