sâmbătă, octombrie 16

Polonia acuză UE de „jaf judiciar şi hoţie la lumina zilei“

0
78

Dacă asta e urmarea a ceea ce se petrece acum, atunci se deschid în mod direct perspectivele unei situaţii dramatice (poate chiar e puţin spus) în această iarnă, când problema economică uriaşă a aprovizionării cu petrol şi gaze a statelor europene se poate transforma într-o problemă socială de foarte mari dimensiuni, scrie jurnalistul Cristian Unteanu pe blogul său din Adevărul.

Polonia dă acum semnalul revoltei anunţând că „nu va plăti niciun cent“ din amenda de 500.000 Euro/zi decisă de Curtea Europeană de Justiţie care a dat câştig de cauză Republicii Cehe în cauza privind mina de lignit la Turow care trebuie închisă cât mai rapid deoarece produce daune directe (aprovizionarea cu apă, poluare sonoră şi atmosferică) comunităţilor din imediata apropiere a graniţei. Decizia instanţei europene a fost imediat caracterizată de Sebastian Kaleta, ministru adjunct al Justiţiei, drept o „agresiune“, iar un alt adjunct, Marcian Romano spune că lucrurile au mers dincolo de şantaj.


Pe fond, cred că este un semnal cu mult mai complex decât obişnuita relaţie plină de hârtoape strategice între Varşovia şi Bruxelles. Este prima redeschidere majoră a „dosarului cărbune“ în context de criză, ceea ce ar avea efectul de a pune pe butuci sau, cel puţin, de a întrerupe pentru o perioadă oarecare de timp elanul european în aplicarea ultra-rapidă şi otova a unor măsuri general valabile şi urgente pentru traducerea rapidă în viaţă a obiectivelor sale de mediu. În acest context, spaima polonezilor că rămân fără mina de lignit poate fi înţeleasă, mai ales dacă o cuplăm cu descoperirea extrem de dureroasă că politică cu colţi fără putere economică nu se poate.

Aşa că, acum, sunt obligaţi să se uite cum ruşii, aşa cum era logic din punctul lor de vedere, încep să radă unul după altul toate marile contracte de livrare de gaze care presupuneau tranzit prin Polonia şi Ucraina, aducând anual miliarde de euro în bugetul celor două ţări şi oferindu-le siguranţa energetică de care aveau nevoie.

Acesta este momentul în care, în principiu, ar trebui să se facă simţită solidaritatea instantanee şi în forţă a americanilor care să înceapă aprovizionarea măcar a Poloniei cu gaze lichefiate folosind terminalul de la Gdansk. Da, asta ar fi un ajutor la vreme de mare nevoie care să servească drept demonstraţie a modului în care aliatul american acţionează când o ţară aliată se află foarte aproape de a fi pusă cu spatele la zidul frigului iernii ruseşti. Să aşteptăm cu încredere… Mai ales că, iată, americanii au reacţionat imediat, fiind de acord, evident contra plată, pe bani (dar astea sunt regulile nemiloase ale economiei de piaţă), să livreze Ucrainei 150.000 tone cărbune pentru termocentrale, la cererea companiei DTEK, prin intermediul celor de la HC Trading (Heidelberg Cement Group), cu un prim transport pe 1 decembrie în acest an, al doilea în ianuarie. În previziunea sezonului rece, Ucraina a anunţat că mai vrea să importe combustibil din Polonia, Kazahstan şi SUA, mărindu-şi prudent rezervele de urgenţă, cu atât mai mult cu cât apar mai multe previziuni de iarnă grea cu episoade extreme.

Dacă ce face Ucraina este strict treaba ei, ca ţară membră a UE ce suntem chestiunea ridicată de Polonia ne priveşte în cel mai înalt grad. În primul rând deoarece este limpede că vor urma episoade extrem de tensionate şi Comisia Europeană şi Parlamentul vor aduce problema Poloniei pe agenda următorului Consiliu European, în regim de urgenţă. Şi noi va trebui să votăm acolo şi nu va fi uşor, în balanţă fiind pusă loialitatea noastră indiscutabilă faţă de americani, deci şi faţă de polonezi, dar şi, de partea cealaltă, avem a spune dacă respectăm sau nu Tratatele şi, ca atare, atribuţiile Curţii Europene de Justiţie.

A doua dilemă – de data asta nu numai a noastră – este dacă UE, mai ales sub presiunea actualelor condiţii în care preţurile la gaze naturale au crescut cu 250% în comparaţie cu anul trecut, îşi permite sau nu să întârzie, la presiune americană, începerea exploatării conductei Nord Stream 2, construcţia fiind încheiată. Tehnic, se spune acum, operatorul german, urmănd procedurile clasice, ar avea nevoie de patru luni să dea toate aprobările necesare. Iar rezervele europene se află acum, spun cei de la Bloomberg, cu 7,6% sub media ultimilor cinci ani.

Leave a reply