Petre M. Iancu: „Negocieri americano-ruse finale sau interminabile”

Pe scurt, Rusia le cere americanilor să-și ia catrafusele și să plece din Europa de est, lăsând Ucraina (și restul fostului imperiu comunist păstorit cândva de sovietici, deci tot de Kremlin) la cheremul Moscovei.
0
188

Cât timp se mai discută nu se trage. Tot e ceva.

Dar oare ce se joacă la granița ucraineană și la masa negocierilor americano-ruse? Ar fi fost, s-a spus, ”ultima șansă a păcii”. Pe masa de joc e cacealmaua lui Putin. Un șantaj, de fapt. Știind că SUA sunt conduse parțial inept și laș și mai mult decât orice vor liniște și pace pentru implementarea totală a noii lor ideologii woke, Putin le cere americanilor să accepte refacerea fostelor sfere de influență ale lumii bipolare.
Pe scurt, Rusia le cere americanilor să-și ia catrafusele și să plece din Europa de est, lăsând Ucraina (și restul fostului imperiu comunist păstorit cândva de sovietici, deci tot de Kremlin) la cheremul Moscovei.
Pe moment se negociază, am impresia, doar maniera acestei plecări. În Elveția s-au înțeles că (încă) nu s-au înțeles.
Nu este disponibilă nicio descriere.
Rusia așteaptă ca americanii să le ofere (în acest weekend) propuneri SCRISE. Lavrov și-a reiterat la conferința de presă comună minciuna, potrivit căreia ”Rusia nu are intenții de atac împotriva Ucrainei”. Dar Moscova nu ar putea accepta, dixit Lavrov, ”ca NATO să considere Ucraina parte a sferei sale de influență”.
Dar oare până acum de ce a putut? Ce s-a schimbat de brusc nu mai poate? Că doar NATO n-a trimis trupe în Ucraina, o țară parțial ocupată și masiv dezmembrată nu de alianța nordatlantică, ci de Rusia lui Putin! Iar cerutul de documente scrise e încă o palmă. O insultă, o mare insolență, o lipsă totală de pudoare. O imensă jignire a vestului, tratat de parcă n-ar avea cuvânt și nu s-ar putea avea încredere în Occident. Cine știe, poate că nu mai are ca în trecut, de când la cârma superputerii e un președinte cam uituc.
Blinken s-a despărțit la Geneva de Lavrov subliniind, potrivit lui, că ”o invazie a Ucrainei ar antrena o reacție intensă a Vestului” care rămâne ”solid de partea Ucrainei” și îi ”susține suveranitatea și integritatea teritorială”…
Or, dacă alianța și SUA chiar suțineau ce spune Blinken că susțin: nu erau acum acolo, aș zice, o sută de mii sau două sute de militari ai NATO? Și ai Statelor Unite?
Ce va fi? Descurajarea militară care a salvat pacea în Europa de la ultimul război mondial încoace s-a cam dus (noroc că ucrainienii dau semne că vor să lupte orice ar fi. Cinste lor. Cinste mare lor).
De ce îmi amintește Geneva, la 21 ianuarie 2022, de München la 30 septembrie 1938? Atunci Cehoslovacia nu fusese invitată la masa negocierilor privind Sudetele (menite, potrivit poltronilor Chamberlain și Daladier care se amăgeau că au salvat ”pacea în timpurile noastre” să/l sature pe balaur) deși soarta Cehoslovaciei poftite de Hitler se juca acolo. Acum s-a jucat soarta Ucrainei. Care nici ea n-a fost invitată la masa tratativelor. Un etern appeasement? Ce va fi?
La ce rezultate ne putem aștepta când procedăm la fel? Întrucât disuasiunea, garant cheie al păcii, s-a cam evaporat în mare parte, iar America își vede credibilitatea sub Biden un morman de cioburi, iar Europa nu o mai are de mult, (dacă a avut-o vreodată în ultima sută de ani) doar Putin pare, vai, să știe ce va fi. Ce tragedie îngrozitoare. Ca lumea civilizată să ajungă la mâna unui dictator criminal.”
Opinie publicată și preluată de pe contul jurnalistului, scriitorului, analistului politic și omului de cultură, Petre M. Iancu, Deutsche Welle.
Sursa: Cont Page Facebook Autor Petre M. Iancu.

Leave a reply