duminică, septembrie 25

Petre M. Iancu: „Miracolul Zelenski, opinia publică și al treilea război mondial”

0
247

Există și arme de ultimă generație mai redutabile decât orice armă nucleară tactică, decât orice dronă, bombă, avion pe bază de tehnologie stealth, decât orice tun, rachetă antiaeriană, de croazieră sau sistem antibalistic. Sunt arme cu un cap și mai ales o inimă, pe două picioare, cu două brațe și curaj. Sunt arme care, singure, pot întoarce o situație disperată, o bătălie pierdută, un război catastrofal.

E arma de tip Churchill, omul care a rostit celebra sa alocuțiune despre blood sweat and tears. Despre sânge, sudoare și lacrimi. Cinstit, Churchill a spus adevărul compatrioților săi și lumii întregi, în cea mai neagră clipă a Regatului Unit, a democrației, a civilizației și a lumii libere. Când englezul rămăsese absolut singur în fața monstruoasei mașinării de război naziste și nimeni, în afară de furniturile de arme americane nu-i mai era alături, pentru că Hitler rănise mortal Polonia, îngenunchease Franța și cotropise Europa.

Arma de tip Churchill nu e la fier vechi. Există. Funcționează. Luptă, de una singură, în Ucraina împotriva monstruoasei mașinării de război rusești. Care dezlănțuită de Vladimir Vladimirovici Putin s-a împotmolit în fața vitejilor luptători ai lui Zelesnki și a început să se răzbune, bombardând de zile în șir blocuri, case, locuințe, străzi și grădinițe, spitale, școli, copii, bătrâni și femei.

”Arsenalul” cel mai avansat: conține o inimă care bate

În reacție, Zelenski strigă. Exasperat, cu inima strînsă în fața copiilor ucraineni sfârtecați de șrapnel, președintele Zelensky s-a adresat lumii. Disperat, pentru că nu primește răspuns cererii sale de închidere a spațiului aerian al Ucrainei de la liderii NATO.

Așa că i-a întrebat pe liderii globului prin corespondenții adunați la o conferință de presă în Kievul asaltat și bombardat: câți (oameni mai) trebuie să moară? Câte brațe, picioare, capete, trebuie să zboare ca să vă miște? Spuneți-mi câte și voi număra ca să vă spun și să aștept momentul…

Arme cu autoaprindere și modul lor de întrebuințare

Zelenski strigă adevărul. Strigă din răsputeri, doar doar va trezi adânc adormita și cumplit amorțita conștiință a lumii. Strigă, s-o lămurească onest despre miza adevărată a acestei confruntări. Care nu e doar despre populația martirizată a Ucrainei. Nu e doar despre noul genocid pe care-l pregătește Putin în Europa. Nu e doar despre aneantizarea statului ucrainean, refacerea fostei Uniuni Sovietice și reedificarea, pe baze totalitare, a imperiului țarist, obiectivele obsesiv urmărite de Putin.

E despre capacitatea de a dăinui a civilizației, despre rezistența la răul absolut a lumii libere, ca și despre șansa de a supraviețui a unui homo sapiens moral, liber și demn.

Sigur, ucrainenii au probleme militare uriașe, pe care nu le vor putea rezolva doar cu miraculoasa lor armă prezidențială. Ei luptă inspirați, însuflețiți și exemplar. Au dovedit nu o dată că știu să lupte astfel. De pildă în anii în care au combătut bolșevismul. Pe Maidan, în fața asasinilor plătiți ai securității satrapului lui Putin, sinistrul Ianukovici. În cei opt ani ai războiului de uzură din Donbas. Și în aceste zile de foc, în fața rachetelor Iskander și Kalinder ale lui Putin. În fața teroriștilor ceceni pe care i-a trimis ca să-l omoare pe neînfricatul Zelinski. În fața avioanelor, elicopterelor de luptă și a interminabilelor lui coloane de blindate.

Adevăratul eliberator

Dar tancurile și artileria care amenință să taie în două Ucraina, să izoleze forțele Kievului din est și să compromită rutele de aprovizionare încă deschise în vest ale statului cotropit de SS alias Spețnatz, ca și de unitățile blindate ale fascismului putinist, care, altfel decât Hitler, e lăsat de un vest anemic și abulic să amenințe și cu arma ultimativă, nu se pot combate doar cu vorbe. Fie ele și cele înflăcărate ale unui inspirat președinte-erou, călăuzit de Dumnezeu.

De El, i-a spus Zelenski lui Putin, în niciun buncăr nu te vei putea ascunde. Dacă nu i-ar fi adresat decât aceste cuvinte puține și simple și l-ar fi învins definitiv, pe veci și fără drept de apel pe șeful regimului cleptocrat, mafiot, kaghebist, terorist și totalitar de la Moscova.

Dar Zelenski a făcut mai mult. A vorbit lumii nu de la înălțimea Kremlinului, a luxoaselor sale palate, a buncărelor atomice din Urali, ci din fruntea combatanților săi, din mijlocul bătăliei pe viață și pe moarte pentru libertate, din prima linie a unui front care e peste tot, chiar și în pătuțurile de copii. Tot el, luptătorul în tricou khaki Zelenski, le-a spus prietenilor săi americani îngroziți de soarta previzibilă ce-l aștepta ca inamic al lui Putin oferindu-i salvarea personală, că nu de evacuarea la care era invitat avea nevoie, ci de muniție.

Încrucișarea săbiilor prezidențiale

În duelul președinților, Putin a capotat irevocabil. Zelenski l-ar fi învins pe mitoman prin knock out chiar și numai pentru că 88 la sută dintre ai lui cred și în el, și în victoria poporului ucrainean. Pentru că adevărul și sinceritatea sunt pe buzele acestui Churchill redivivus.

Dacă ”Putin e o minciună ontologică” ( după cum l-a descris Gabriel Liiceanu) oare ce este Zelenski? Dacă liderul de la Kremlin e ”cadavrul reanimat care aruncă bombe, lansează rachete și ucide strigând că e patriot”, fiind ”efectiv decupat dintr-un film cu zombie și tocmai absurdul existenței lui ne ia prin surprindere și ne îngrozește”, cum crede filosoful român, cine e inamicul său din Kiev? O definiție tomistă a adevărului. Zelenski e adecvarea la obiect a intelectului. Dar chiar mai mult decât tomistă. Căci e și adecvarea inimii la luptă.

Pe micul hitlerist de la Kremlin l-ar fi pus însă la pământ, în lipsa liderului de la Kiev, valorile ucrainene, în numele cărora a fost ales liber, ca președinte, Volodimir Zelenski, iar nu prin fraude și prin teroare, ca omologul său de la Kremlin. L-ar fi pus în genunchi pe tiran chiar și numai cârligul ucrainenilor: nu la defenestrări de medici, la otrăviri cu Noviciok de disidenți și cetățeni străini total neimplicați, ori la intoxicări de refugiați cu Poloniu radioactiv. Ci atașamentul lor sublim la demnitate, curaj și libertate, la cinste și la omenie.

Cuvintele ca arme…

citiți întregul articol pe site-ul personal Petre M. Iancu

Leave a reply