Paul Krugman, laureatul Premiului Nobel, în New York Times despre Trump și doctrina de ”a îmbogăți bogatul”: ”Reaganismul a murit”

Celebrul profesor Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel pentru Economie, publică o analiză în prestigiosul cotidian internațional New York Times, în care face practic praf politica bugetară a Administrației Trump, considerată urmașa unui așa-numit curent macroeconomic calificat plastic drept ”Reaganism”, de la numele fostului președinte american Ronald Reagan.

Krugman spune că măsurile de ajutor social luate zilele trecute de actualul președinte, care va părăsi Casa Albă pe 20 ianuarie 2021, au venit foarte târziu, principalul motiv fiind acela că Trump nu a crezut niciodată în astfel de politici de susținere a celor aflați la nevoie, el fiind adeptul fanatic al reducerii de impozite, o măsură bună în general pentru economie, susține distinsul economist, dar care nu ajută suficient în vremuri de criză.

”Oricare ar fi motivul, duminică (Trump – n.r.) a semnat în cele din urmă un proiect de lege de ajutor economic care, printre altele, va prelungi aceste beneficii pentru câteva luni. Și nu doar șomerii au răsuflat ușurați. Contractele futures pe bursă – care nu reprezintă o măsură a succesului economic, dar totuși contează – au crescut și ele.

Așadar, anul acesta se încheie cu o a doua demonstrație a lecției pe care ar fi trebuit să o învățăm în primăvară: în perioade de criză, ajutorul guvernamental pentru persoanele aflate în dificultate este un lucru bun, nu doar pentru cei care primesc ajutor, ci și pentru națiune ca întreg. Sau pentru a spune un pic altfel, 2020 a fost anul în care Reaganismul a murit”, scrie Krugman în New York Times.

Prin ”Reaganism”, savantul portretizează ideea absolutistă că reducerile de impozite au putere magică și pot rezolva toate problemele.

”La urma urmei, nimeni nu crede în această afirmație, în afară de o mână de șarlatani, plus întregul Partid Republican”, spune profesorul, care taxează ideea atribuită lui Trump și susținătorilor săi potrivit căreia ”singurul mod de a îmbunătăți viața oamenilor obișnuiți este de a îmbogăți bogatul”.

Principalele idei din analiza laureatului Nobel pentru Economie

• ”(Trump – n.r.) a continuat ostilitatea în stil Reagan față de oamenii care au nevoie. Au existat câțiva politicieni și economiști care au continuat să insiste, fără nicio dovadă, că ajutorul pentru muncitorii șomeri cauzează efectiv șomaj, făcându-i pe muncitori să nu accepte oferte de muncă.
• Cu toate acestea, însă, și oarecum șocant, politica economică a SUA a răspuns destul de bine nevoilor reale ale unei națiuni forțate să fie blocate de un virus mortal. Ajutorul pentru șomeri și împrumuturile de afaceri utilizate pentru menținerea salariilor au limitat suferința.
• Deci, guvernul a fost acolo pentru a ajuta, și chiar a făcut-o. Singura problemă a fost că a întrerupt ajutorul prea devreme. Ajutorul extraordinar ar fi trebuit să continue atât timp cât coronavirusul era activ.
• Ce ar fi trebuit să învățăm primăvara trecută este că programele guvernamentale finanțate în mod adecvat pot reduce foarte mult sărăcia. De ce să uităm acea lecție de îndată ce s-a terminat pandemia?
• Acum, când spun că Reaganismul a murit în 2020, nu vreau să spun că suspecții obișnuiți vor înceta să caute argumentele obișnuite. Economia Voodoo este prea adânc înrădăcinată în Partidul Republican – și prea utilă donatorilor miliardari care caută reduceri de impozite.
• Opoziția față de ajutorarea șomerilor și a săracilor nu a fost niciodată bazată pe dovezi; a fost întotdeauna înrădăcinată într-un amestec de elitism și ostilitate rasială. Așa că vom auzi în continuare despre puterea miraculoasă a reducerilor de impozite și de răutatea statului bunăstării.
• Dar lecția din 2020 este că, într-o criză, chiar și în perioade mai calme, guvernul poate face multe pentru a îmbunătăți viața oamenilor. Și ceea ce ar trebui să ne temem cel mai mult este un guvern care refuză să-și facă treaba.