OMUL ZILEI. Eduard Novak, ministrul UDMR care m-a făcut să mă simt cel mai mândru român

2
2029

”După ce-am câștigat medalia de aur la Londra, m-am retras într-un loc ferit și am început să plâng. Puteam simți din nou euforia succesului după accidentul suferit”.

Fraza de mai sus, reprodusă din memorie, este doar unul dintre motivele care îl califică pe Eduard Novak, noul ministru UDMR al Sportului, la ”trofeul” de ”OMUL ZILEI”, pe care îl lansăm azi pe LUMEALIBERA.ro.


L-am ascultat cu atenție pe ministrul Sportului în interviul acordat lui Cosmin Prelipceanu la Digi 24 și mi-am dat seama de ce m-am simțit cel mai mândru român reprezentat de un politician care nu e de etnie română.

Meritul său nu înseamnă lipsa calităților colegilor săi de guvern de naționalitate română, ci altceva.

Cosmin Prelipceanu și Eduard Novak, flancând imaginea sportivului olimpic de succes

Privind imaginea de mai sus, unde Eduard Novak ridică spre ochii publicului medalia de aur îmbrăcat în tricoul României, ai multe motive să te simți onorat că trăiești într-o țară cu un astfel de om ajuns ministru.

Priviți-i chipul și nu veți găsi nicio urmă de ”antiromânism” de genul celui din care scoate profit politic AUR.

Dimpotrivă, vezi bucurie sinceră, nu în tricoul UDMR, nici al Ungariei sau al Ținutului Secuiesc, ci în însemnele noastre naționale.

Apoi, destinul acestui politician care îngroapă din fașă discursul xenofob este unul de poveste.

Rămas fără un picior, în urma unui accident, Eduard Novak a revenit în sportul de mare performanță după trei ani, strângând din dinți și demonstrând lumii că greutățile vieții, mai mici sau mai mari, nu sunt obligatoriu obstacole în calea succesului.

Și cu toate astea, n-a uitat lecția modestiei.

”La Londra, am simţit că nu am ce căuta acolo, pentru că eu am doar laba piciorului drept amputată. Însă sunt nişte cazuri foarte complicate. Totuşi, dacă le vezi feţele sportivilor… Chiar în ultima zi au fost la discotecă în scaunele lor rulante şi dacă ai fi văzut ce veselie era, ţi-ai fi dat seama că viaţa merge în continuare şi fiecare problemă se rezolvă. Concurenţii de aici au alte idei despre viaţă”, povestea el, pentru digisport.ro.

Nu în ultimul rând, ascultând ideile sale despre cum vrea să schimbe în bine soarta sportului românesc, îți dai seamă că un astfel de român-maghiar are și experiența, și tactul, și determinarea necesare pentru a face bine unui domeniu lăsat la coada listei de mai toate guvernele.

E sincer, nu pretinde că e mare orator, arată că se consultă cu oamenii vechi din minister, propune idei poate radicale, dar fără de care nu poți progresa, și nu cu scopul de a-i arunca la gunoi pe oamenii aduși inutil de alții în funcții (”Am vorbit cu colegii, i-am întrebat, cu oamenii ce facem, că nu-i putem da afară?”) – acestea sunt alte câteva semne care îmi dau motive să am mare respect și la fel de mare încredere măcar în buna-credință a lui Eduard Novak, ministrul.

Și nu suferința sa de viață născătoare de compasiune îl face atât de special, ci exemplul dat de puterea de a întoarce soarta în favoarea sa și a lumii din jur.

De mult n-a mai avut România un astfel de campion al vieții într-o funcție de înalt demnitar! Exemplul Gabrielei Szabo are valoare până la un punct, dar fosta campioană la atletism nu avea un picior lipsă și nici nu a fost asumată de UDMR ca ministru.

Poate că aparențele înșeală. Ori că nu e obligatoriu ca un campion să fie și ministru de succes. Sau că, Doamne-ferește!, va comite greșeli de proporții menite să-i arunce la coș istoria remarcabilă de până acum.

Multe se pot întâmpla și nimic nu garantează modelul, mai ales într-o politică atât de tulbure cum este cea care curge învolburat pe Dâmbovița.

Dar Eduard Novak este, de moment cel puțin, ministrul care îmi place cel mai mult dintre toți cei ajunși la Palatul Victoria. Dintotdeauna.

 

Aceasta este o rubrică de opinie semnată astăzi de

Laurențiu CIOCĂZANU

 

 

2 comments

  1. Cristian Andronache 31 decembrie, 2020 at 03:29 Răspunde

    Bun sportiv dar ca Președinte al Federației Române de Ciclism, căci asta a fost până ieri, a fost un bandit. Nu prea a stat pe la Federație, e sportiv în activitate, a stat în cantonamente și antrenamente cu echipa de ciclism pe care si-a făcut-o, care-i poartă numele și la care s-au dus banii ciclismului românesc toți anii ăștia. Și-a făcut antrenorul personal, un italian, Cristiano Valoppi, antrenor federal, plătit bine de Federație iar antrenorul real al cicliștilor români, Georgiadis Iorgos, nu are salariu si nu e încadrat nicaieri. Cum toți banii s-au dus la echipa și nevoile lui, cicliștii români fac sport pe banii lor, n-au primit nimic cu toate că există documente de achiziție pentru foarte mult echipament specific pe care nu l-a văzut nimeni. În 2018, pentru că era ocupat cu echipa și antrenamentele proprii, Novak a uitat să înscrie la Campionatele Mondiale mai mulți cicliști cu toate că ei erau deja acolo.
    Tot timpul cât a fost Președinte al Federației Române de Ciclism nu a permis accesul nimănui la rapoartele financiare și a semnat retroactiv contracte de prestări servicii.
    Nu are niciun fel de relație de colaborare cu Consiliul de Administrație al Federației ci doar cu prietenii lui. Consiliul de Administrație al Federației Române de Ciclism i-a făcut o reclamație la minister 12677/07.12.2020 pentru toate ilegalitățile descoperite iar acum această reclamație o va rezolva chiar el care a devenit ministru.
    Ăsta e marele Novak, omul zilei.

Leave a reply