vineri, septembrie 18

“Nu mai aveam aer deloc, am crezut că mă duc…”. Mărturie din Diaspora a unei românce infectate cu coronavirus

0
1144

Nu-i dăm deocamdată numele, nu spunem nici unde se află în izolare, căci nu contează. Altceva e mai important: că pacienta noastră ne spune cu subiect şi predicat ce înseamnă să trăieşti cu temutul coronavirus în corp. Ascultând astfel de mărturii, putem demonta împreună tot acel “folclor” care relativizează nocivitatea infecţiei cu COVID-19 prin formule gen “ei, e cao gripă obişnuită”.

Nu, nu e! E cu mult mai grav! Nici nu ştii cum e până nu ai păţit-o. Altfel spus, aviz celor care iau în derâdere sau persiflează infectarea cu COVID-19: nu-i de râs, nu-i de glumă! Nu vreţi să ştiţi cât de rău e şi cum te simţi la un  pas de moarte.

“Astăzi, pe la prânz, am început să mă simt mai bine, adică să pot respira. Dar de dimineaţă, pe la 7.00, m-am trezit din senin cu o tuse seacă atât de puternică încât nu mă puteam opri. Şi am tuşit, am tuşit… La un moment dat, cred că trecuseră vreo 5 minute din acest acces, am simţit că nu mai am aer. Pur şi simplu, am crezut că mă duc! Abandonsem lupta, nu mai aveam putere, după 14 zile de chin, în care am trecut prin toate fazele”.

Aşa a început discuţia noastră, azi, cu românca din Spania pe care o vom auzi, suntem siguri, în câteva zile şi pe o înregistrare video. Deocamdată, am promis să-i dăm timp să se refacă şi să elimine complet coronavirusul din organism.

“Cu un ultim efort, am mers la bucătărie, am luat un prosop, l-am udat cu apă fierbinte şi l-am pus pe piept. Nu ştiu de ce, aşa mi-a venit… Dar simţeam că pic, nu mai aveam aer deloc, eram pregătită pentru ce e mai rău. A mai durat vreo 5 minute şi abia după aceea am realizat că tot ce fusese mai rău trecuse”, ne spune ea.

Îşi măsoară bine cuvintele. Se simte slăbită din voce, dar realistă şi încă puternică. A dus pe picioare acest coşmar de luptă cu COVID-19, dar a trecut prin clipe pe care ne le mai trăise.

“Eram bucuroasă că azi-noapte nu am mai avut febră. De aia m-a lovit în plin când a început tusea de la 7.00 dimineaţa, crezusem că dacă nu am mai avut temperatură, am depăşit faza cea mai rea. Dar nu era aşa, din păcate…”

Acum se simte mai bine şi are şi o doză mai mare de speranţă. Pe măsură ce trec orele, prinde mai multă putere şi lasă în urmă sufocarea de dimineaţă. E optimistă şi pentru că a depăşit trei episoade grave, cu febră de 39,5, trei zile la rând.

“Prima oară a fost cam la 4 zile după ce am luat virusul de la muncă, de la patronul meu. Era joi, îmi aduc aminte bine, şi am făcut primul puseu de febră. A fost dur, dar parcă nu atât de rău pentru ce ave să vină”, îşi aminteşte ea cu înfrigurare.

“Trei zile am fost mai liniştită, dar apoi m-a lovit din nou, într-o noapte. Am făcut febră mare, nu ştiam ce să fac. Luasem tratamentul recomandat de medici: paracetamol şi lichide. Nu aveam voie să ies din casă decât dacă nu mai aveam de ales. În noaptea aceea, nu aveam prea multe opţiuni. La spital nu aş fi ajuns decât dacă nu mai puteam respira. Nu eram în starea aceea. Dar a fost cumplită febra. Tremura tot patul cu mine de la frisoane. Mi-am pus singură ciorapi cu oţet, am pus un prosop ud îmbibat de oţet pe cap şi m-am băgat sub plapumă, nu mai puteam de frisoane, nu puteam să apelez la cei de alături ca să nu-i infectez. Trebuia să îndur”.

Cumplit! Nimeni nu vrea să fie în pielea ei. Şi acesta e doar unul dintre episoadele coşmarului prin care trece. Ne oprim, deocamdată, în acest punct, în aşteptarea unei zile în care vom putea vorbi cu prietena noastră mai lejer, fără s-o obosim prea tare, când ea va avea mai multă energie.

Acum urmează încă o noapte. Îi dorim să fie cât mai uşoară, iar a doua zi de dimineaţă să nu mai treacă prin ce-a trecut. Să simtă aerul cum îi cuprinde corpul, i-l hrăneşte cu anticorpii vieţii şi alungă coronavirusul din organism.

Mai are puţin de luptă. S-au adunat deja 14 zile de la infectare. Medicii care o sună zilnic pentru a-i aflat starea i-au spus că a trecut ce-a fost mai rău. A dus boala pe picioare singură şi acum se pregăteşte să declare victoria. Încă una. Au fost multe bătălii câştigate de ea în viaţă, dar parcă niciuna n-a fost aşa de dură precum aceasta.

Curaj, prietenă!

Leave a reply