Maria Lucia Hațegan: „Despre neomarxism și alți demoni”(I)

Știu că această serie, în măsura în care va capta atenția, va stârni numeroase controverse. Încep deci în forță, cu o întrebare: este oare posibil, în lumea contemporană, să fii intelectual și să nu fii ABSOLUT DELOC neomarxist?

Pentru aceia dintre dvs care se vor grăbi să mă contrazică, deși, atenție, nu am oferit și nu intenționez să ofer singură un răspuns la această întrebare, am o sugestie: „take a step back and think for yourselves”. Faceți vă rog un pas în spate și regândiți-va perspectiva. 

Mă voi referi astăzi la o serie de televiziune extraordinară, pe care o recomand absolut tuturor, docu-drama Einstein din ansamblul Geniul, unde a apărut de asemenea biografia lui Pablo Picasso și vor mai apărea desigur altele.  

Albert Einstein, poate cel mai mare geniu din istoria omenirii, a fost acuzat frecvent de anarhism, bolșevism, marxism, neomarxism, comunism, și desigur legături oculte cu Moscova, datorită unor conexiuni ale fostei sale soții, genială la rândul său, Mileva Bachich, de origine sârbă, coautoare în fapt a teoriei relativității, și ale fratelui acesteia.

Trebuie menționat faptul că după cel de-al doilea război mondial (nu venerez acest eveniment, de aceea nu folosesc majuscule) Moscova și în general URSS deveniseră un adevărat loc de pelerinaj ideologic al intelligentsiei internaționale, o mare parte dintre ei marxiști declarați. Despre asta, într-un episod viitor. 

Albert Einstein, Sursa foto: Commons.wikimedia.org

După războiul care adusese decimarea a milioane de evrei și mai multe milioane de oameni din întreaga lume, Albert Einstein este invitat să conferențieze la câteva dintre marile universități americane – Princeton, etc. Pentru viză, este convocat la o discuție cu consulul SUA, Raymond Geist. Era epoca MacCarthysmului…

Albert Einstein era deja o somitate, laureat la o vârstă relativ tânără al Premiului Nobel. Susținuse prelegeri în numeroase țări, scăpase de deportare ca prin urechile acului în timpul războiului, nu se alăturase nici unei facțiuni politice și era invitat de cele mai prestigioase universități din SUA. Nu își pusese nici o clipă problema vizei decât ca o simplă formalitate.

Rămâne siderat atunci când mult mai tânărul consul îi comunică în cursul întrevederii că primise recomandarea de a nu-i acorda viza de intrare datorită suspiciunii unor înclinații și legături cu ideologia comunistă.

Einstein reactioneaza vehement, iar între cei doi are loc o confruntare epică : evreul genial, greu încercat de viață, și băiatul ireproșabil provenit din clasa mijlocie, temelia Americii. Lui Einstein i se cere să semneze o declarație că nu a avut niciodată legături cu comunismul.

El refuză, renunțând ipso facto la seria de conferințe care i-ar fi adus onorariile absolut necesare unui trai decent și întreținerii unuia dintre fiii săi, internat intr-un sanatoriu din Elveția, și se ridică să plece.

Urmează o scenă extraordinară, în care depasindu-si diferențele aparent insurmontabile cei doi vin unul în întâmpinarea celuilalt, rezolvând situația. 

Să învățăm de la marele Einstein, prietenul Universului: NU vă cereți niciodată scuze pentru opțiunile voastre, pentru ceea ce ați fost sau sunteți, pentru nație, religie, apartenențe, pentru succesele sau insuccesele voastre.

Fiți voi înșivă, fiți ASUMAȚI. Mă adresez în special tinerilor, dar în fond celor de toate vârstele. Există de fapt o singură competiție, cea mai importantă și pe care trebuie să o câștigăm: cea cu noi înșine.

(Va urma) 

Maria Lucia Hațegan este medic și scriitor.