miercuri, noiembrie 30

„La Cop26, le-am cerut liderilor mondiali să-și deschidă inimile – acum trebuie să-și deschidă ochii”

0
72

De mulți ani, avertismentele cu privire la inacțiunea climatică au fost clare. Dar mulți lideri din întreaga lume nu au luat încă în serios criza climatică. Răspunsul ar fi trebuit să fie mai rapid și la scara și viteza pe care știm că este nevoie.

COP27: „Criza umanitară pe care le-am descris-o anul trecut nu a făcut decât să se agraveze”, scrie, pentru independent, Elizabeth Wanjiru Wathuti, activistă kenyană pentru mediu și climat și fondatoare a Green Generation Initiative.

„În schimb, comunitățile din prima linie precum a mea poartă deja cea mai mare povară. Mai simplu spus, ei plătesc prețul inacțiunii climatice. Justiția climatică înseamnă a face față acestui lucru și a nu abandona comunitățile din prima linie în fața sorții lor.

Într-un discurs pe care l-am ținut liderilor mondiali la COP26 din Glasgow, i-am rugat să-și deschidă inimile înainte de a intra în negocieri. Am făcut apel la ei să acționeze în solidaritate cu comunitățile aflate în primele linii ale crizei climatice.

Liderii politici trebuie doar să deschidă ochii pentru a vedea devastația pe care inacțiunea climatică o aduce deja poporului meu”, spune aceasta.

„Singura prioritate a COP27 trebuie să fie ca liderii să se asigure că finanțarea este mobilizată de urgență printr-o facilitate de finanțare pentru pierderi și daune, pentru a ajuta comunitățile din prima linie să facă față realității groaznice în care criza climatică le-a poziționat.

Ne aflăm într-o eră a pierderilor și a daunelor, iar recentul raport al Grupului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC) privind impactul asupra climei a arătat că planeta noastră se confruntă cu consecințe fără precedent cauzate de schimbările climatice. Pentru continentul african, aceasta este o realitate zilnică pentru milioane de oameni. De exemplu, seceta prelungită indusă de climă care a lovit Cornul Africii este cea mai lungă din ultimii 40 de ani, iar peste 50 de milioane de oameni suferă de insecuritate alimentară acută în acest an.

Cifrele și rapoartele vorbesc de la sine, dar am petrecut și timp cu comunitățile din prima linie din țara mea natală, Kenya, pentru a le asculta poveștile și a le înțelege experiențele. Recoltele au eșuat, animalele mor, nu există hrană și apă, fermierii sunt blocați. Este sfâșietor.

M-am întâlnit cu comunități care suferă de crizele interconectate de climă, natură și alimente care măturau Africa. Am văzut cum drumurile erau mărginite de carcase zbârcite de animale și animale sălbatice decimate. Seceta i-a lăsat într-un cerc vicios în care familiile nu își mai permit să-și țină fiicele la școală sau să-și hrănească copiii.

Cele mai mari economii ale noastre cu cele mai mari emisii istorice nu iau măsurile rapide necesare pentru a sprijini oamenii cei mai vulnerabili la dezastrele climatice. La COP27, liderii trebuie să demonstreze că le pasă de oameni, de viețile și de mijloacele lor de existență prin capacitatea, resursele și puterea de care dispun pentru a răspunde crizei climatice cu urgență.

Finanțarea pentru pierderi și daune va fi testul major pentru COP27, așa cum spune secretarul general al ONU Antonio Guterres. Pentru ca justiția să aibă o șansă, acțiunea rapidă nu poate aștepta.

Resursele naturale au continuat să fie evaluate și exploatate pentru profiturile economice, în loc de capacitatea lor de a acționa ca un tampon împotriva fenomenelor meteorologice extreme, menținând Pământul echilibrat și absorbind emisiile de carbon. Astăzi, asistăm la distrugerea pădurilor care are loc mai repede decât se pot restaura pe toată planeta noastră. Nu aceasta este calea de urmat.

Nu putem rămâne în limita de 1,5° C fără a proteja și reface ecosistemele. Se estimează că 23% din emisiile globale de gaze cu efect de seră provin din agricultură, silvicultură și utilizarea terenurilor. IPCC a descoperit că creșterea suprafeței pădurilor și savanelor lemnoase din lume ar putea stoca un sfert din carbonul necesar pentru a limita încălzirea globală la 1,5° C.

COP27 ar trebui, de asemenea, să pună natura în centrul negocierilor. Viitorul este despre restaurarea, regenerarea și protejarea a ceea ce avem deja. Dar de mult prea mult timp, liderii au ignorat această soluție critică la schimbările climatice. Cop27 poate fi un moment definitoriu, în care sunt stabilite bazele rigide pentru un acord global pentru natură, în pregătirea Convenției privind diversitatea biologică COP15 care va avea loc în decembrie, găzduită de China la Montreal.

Oamenii îl numesc pe COP27 „polițistul african”. Liderii mondiali se întâlnesc în zona unde peste 20 de milioane de oameni se confruntă cu foametea cauzată de climă. Măsura succesului negocierilor privind clima ar trebui să se bazeze, de asemenea, pe măsura în care nevoile, vocile și prioritățile poporului african se reflectă în rezultat. Altfel, ce rost are?

Ori de câte ori mă simt copleșită de amploarea impactului devastator al crizei climatice din cauza inacțiunii climatice, mă inspir din unul dintre cei mai mari eroi ai mei, regretatul profesor Wangari Maathai. Ea a arătat o conducere curajoasă în lupta pentru protecția naturii și a climei noastre și a făcut tot ce a putut pentru a oferi generației mele un viitor viabil.

Ea a spus că „ceea ce oamenii văd neînfricat este persistența”. Indiferent de crizele multiple cu care ne confruntăm, nu trebuie să pierdem niciodată din vedere convingerea că putem lucra împreună pentru a găsi soluția.

Pe măsură ce liderii mondiali se adună la COP27, vreau ca ei să persiste împreună și să pivoteze către solidaritatea și cooperarea globală. Uniunea dintre țările din nord și sud, uniunea cu activiștii și apărătorii din prima linie care mențin ambiția pentru acțiunea climatică, împreună cu comunitățile vulnerabile care se confruntă cu impactul actual asupra climei și uniunea pentru un viitor prosper. Când ne unim mâinile, justiția climatică este posibilă”.

Leave a reply