sâmbătă, decembrie 7

Interviu BBC: „Vom avea soldați-roboți și roboți-soldați. 70% din oameni trăiesc în Facebook sau Twitter. Controlezi mintea, ai puterea”

4
3327

Pedro Baños – specialist în geopolitică.

„El Dominio Mental” (Ed. Ariel), noua carte a expertului geopolitic Pedro Baños, colonel al armatei spaniole din rezervă, fost șef de contraspionaj și securitate al Corpului armatei europene din Strasbourg detaliază diferitele tehnici pe care unii le folosesc pentru a ajunge la putere, via noile tehnologii, cu ajutorul cărora se pot controla emoțiile.

În România, apariția AUR, partidul care s-a folosit masiv de internet pentru a manipula populația slab educată, este ultima dovadă a acestei capacități de penetrare a mentalului uman.

„Pentru că oricine reușește să ne controleze mintea capătă putere”, spune Banos, într-un interviu cu Irene Hernández Velasco, special pentru BBC.

Noua dv. carte este intitulată „El Dominio Mental”. Putem fi cu adevărat dominaţi prin minte?

Da, cu emfază. Trebuie să credem că acest grup format din minte și creier – am vorbi atât despre partea eterică, cât și despre partea fizică – este centrul nostru de comandă, unde absolut totul este reglementat.

Și când spun totul, mă refer la gândurile noastre, la acțiunile noastre, la deciziile noastre… Prin urmare, oricine este capabil să controleze acel centru de comandă, controlează indivizii și societățile întregi.

Această formă de control este nouă?

Un astfel de control al minții a fost întotdeauna încercat de-a lungul istoriei prin mai multe sisteme. Astăzi, marea diferență este tehnologia.

Trăim într-o lume hiperconectată în care suntem cufundați permanent în mass-media electronică. Și această hiperconectare permite nu numai controlul mental, ci este mult mai intensă în toate ordinele. Aceasta este marea diferență.

De fapt, chiar și armatele își schimbă numele. Înainte, de exemplu, vorbeau despre operațiuni psihologice, iar astăzi sunt numite operațiuni de influență și caută tocmai să acționeze nu numai în mintea combatanților sau a armatei, ci tot mai mult asupra populației civile.

Ce știu despre noi? 

Aceasta este cheia. Evident, pentru a ne controla și direcționa, primul lucru este să aibă o supraveghere asupra noastră.

Astăzi știu totul despre noi, chiar știu lucruri pe care noi înșine nu le bănuim. Ei stabilesc pe noi profiluri psihologice atât de perfecte încât nici noi probabil nu știm că acesta este profilul nostru psihologic.

Ei știu lucruri despre noi pe care nici măcar cercul nostru interior, inclusiv familia noastră, nu le știe.

Tot ceea ce facem în mass-media electronică, în cadrul acestei hiperconectivități, lasă o urmă. Și toate acele milioane de date, care sunt analizate prin algoritmi, prin inteligență artificială, ne permit să stabilim aceste profiluri psihologice.

Și odată ce ai acel profil pe fiecare dintre noi, poți acționa pentru a ne condiționa mental atât individual, cât și colectiv: după cartiere, regiuni, provincii…

Ne puteți da un exemplu despre cum, prin informațiile pe care le au de la noi, ajung să ne controleze?

Vedem asta chiar acum, de exemplu, cu procesele electorale. Tocmai am văzut-o în Statele Unite.

Hipervigilența se realizează cu date pe care, de asemenea, nu trebuie să fim obligați să le oferim, oferim în mod voluntar o cantitate imensă de date despre noi înșine, de exemplu, unde locuim, ce cheltuim, pentru ce cheltuim, mașina pe care o avem, relații pe care le menținem, cine ne place, pe cine urmăm…

Și cu toate aceste informații, se stabilește un profil psihologic despre noi care, printre altele, ne permite să subliniem intenția noastră de a vota, chiar dacă încă nu suntem foarte clari despre asta.

Și odată ce au acest profil de vot, ceea ce fac este să încerce să ne condiționeze, în special acei oameni despre care se înțelege că au îndoieli, care s-ar putea să nu fie încă foarte clari dacă să se aplece către un candidat sau altul…

Din acel moment, persoana respectivă începe să trimită mesaje personalizate sau, așa cum sa întâmplat în Statele Unite, li se insistă să voteze, să trimită adresa de acasă de până la zece ori buletinele de vot, astfel încât votează prin poștă. În acest fel, votul este condiționat și se știe cine trebuie condiționat.

Și, așa cum am spus mai devreme, nu numai persoanele individuale sunt condiționate, ci este vorba chiar de condiționarea unor orașe sau state întregi – așa cum sa întâmplat în Statele Unite cu așa-numitele state swing, acele state care alternează votul în funcție de circumstanțe – acționând într-un mod din ce în ce mai chirurgical.

Într-adevăr, pentru a face acest lucru, trebuie să ne cunoască perfect. Dar astăzi ne cunosc foarte, foarte bine, într-un mod foarte bine pus la punct.

Din ceea ce contează, deduc că partidele politice sunt unele dintre puterile care folosesc toate acele informații despre noi pentru a încerca să ne manipuleze. Cine altcineva? Și statele și încearcă să ne controleze mental?

Cei doi beneficiari principali ai acestei hipervigilențe și, prin urmare, ai acestei hipercunoștințe despre noi, sunt, pe de o parte, lumea economică, lumea comercială și, pe de altă parte, lumea politică.

Și când spunem lumea politică, vorbim atât de grupuri politice, cât și de guverne, care cumpără, de asemenea, aceste date sau știu cum să le obțină prin intermediul profesioniștilor care lucrează în serviciul lor, pentru a încerca să ne condiționeze psihologic.

Ei cunosc perfect mesajul exact pe care trebuie să-l trimită în orice moment.

Pentru asta au unii dintre cei mai buni specialiști în sociologie, antropologie, psihiatrie, psihologie… Știu mesajul pe care trebuie să ni-l trimită în fiecare moment pentru a ne condiționa în toate modurile.

Și același lucru care se întâmplă în sfera politică se întâmplă în sfera comercială, cu intensitate crescândă și cu strategii cu adevărat sibiline care trec neobservate.

Și dacă este așa, cum de nu ne răzvrătim împotriva unei astfel de ultraj?

Pentru că, așa cum spun în cartea mea, am intrat în ceea ce eu numesc „societatea resemnării”. În unele cazuri nu ne dăm seama ce fac, din acest motiv este realizat într-un mod extrem de inteligent, foarte camuflat, foarte ascuns.

Și în alte cazuri, chiar dacă ne dăm seama, am intrat într-o astfel de stare de pasivitate – sau mai bine zis, ei ne au într-o astfel de stare de pasivitate și atonie – încât nu suntem capabili să reacționăm, chiar dacă vedem în fiecare zi cum ne înșeală, cum ne mint.

Această stare de pasivitate împiedică o reacție a cetățenilor, o reacție din partea societății și, desigur, este ceva care a fost perfect studiat pentru ca această rebeliune socială să nu aibă loc.

În „Domeniul mental” spune textual: „Dacă ne vor umple de divertisment steril, nu vom putea dobândi niciodată cunoștințe îmbogățitoare care să ne permită să ne construim propria noastră gândire critică, să ne îndoim de impozițiile permanente”. Este divertismentul să ne țină în acea stare de letargie?

Da, divertismentul în masă face parte din joc. Este un divertisment trecător, dar nu ne oferă substanță. Oamenii, desigur, au dreptul, după o zi de muncă sau studiu, să se sustragă minții tale.

Dar problema este că, ce a fost o mică parte din viața oamenilor, devine o parte din ce în ce mai majoritară.

Problema este că vedem cum divertismentul – inclusiv divertismentul gratuit, care devine din ce în ce mai mult – permite societăților să rămână în această stare de apatie în care ne aflăm, în acea stare de resemnare.

Când apare orice problemă cu adevărat structurală la care ar trebui să fim atenți brusc, și nu întâmplător, apare ceva care ne distrează și mai mult și care ne-a cuprins în discuții sterile care nu merg nicăieri, dar care camuflează problemele reale ale societatea.

Ce am putea sau ar trebui să facem pentru a evita controlul mental?

Primul lucru, înțelegeți că acest lucru se întâmplă, că nu este o fabricație. De aceea, în cartea mea includ mai mult de 470 de referințe, în multe cazuri la reviste științifice, articole științifice… Primul lucru este să înțelegeți că acest lucru se întâmplă.

De acolo, cred că societatea în ansamblu trebuie să depună eforturi pentru a nu le permite să ne conducă către aceste stări de pasivitate absolută, trebuie să cerem să avem lideri buni, lideri care să îndeplinească cerințele de onestitate, transparență și adevărata vocație de serviciu.

Și că trebuie să le cerem cetățenilor, pentru că dacă nu, ei vor continua să ne tachineze aproape sistematic.

Problema este că, din ceea ce spuneți, statele înseși, guvernele în sine, sunt implicate în manipularea noastră prin domeniul mental. Adică: cine ar trebui să ne protejeze ne atacă, nu?

Aceasta este întrebarea. Problema este că, într-adevăr, cei care ar trebui să ne ghideze pe calea cea bună sunt primii care ne distrag atenția cu tot felul de trucuri psihologice.

Trebuie doar să urmărim o parte din știri pentru a ne da seama că acest lucru se întâmplă din păcate zilnic. Și, curios, cei care vorbesc despre dezinformare sunt marii dezinformatori.

Toate progresele care au loc în domeniul neuroștiințelor vor face ca domeniul mental să fie și mai puternic și mai eficient?

Da. Nu vorbim doar despre faptul că avem un cip instalat în creierul nostru – există deja mulți oameni care îl au introdus din motive de sănătate și sanitare – dar vorbim chiar despre posibilitatea de a ne gestiona gândurile din ce în ce mai mult de la distanță.

În carte vorbesc despre arme sonore, arme electromagnetice, arme psihotronice... Și vedem că nu este o fabulă.

Chiar indic în carte de unde pot fi cumpărate. Vorbim despre capacitatea de a modifica gândurile oamenilor, percepțiile lor, chiar și la distanță.

Intrăm într-un moment cu adevărat foarte, foarte complex, pentru tot ceea ce permite tehnologia. Și putem lega acest lucru de acest război mental în care vedem cum marile puteri dezvoltă capacități pentru proprii soldați cu adevărat spectaculoși.

În urmă cu foarte puține zile, șeful Statului Major britanic a comentat că în termen de 10 ani 25% din armata sa va fi alcătuită din roboți, adică soldați-roboți.

Am vorbi despre 30.000 de soldați-robot și 90.000 de oameni. Dar ideea este că acei 90.000 de oameni, respectiv 75% din armata britanică, nu vor fi probabil soldați roboți, ci roboți soldați. Ei vor fi ființe umane abilitate fizic și psihic.

Vom intra într-un moment în care soldații, fie cu droguri psihoactive, fie cu alte tipuri de proceduri, vor deveni adevărați soldați-robot care nu se vor teme de nimic, care nu vor intra în panică în luptă, că nu vor simți durere atunci când vor fi loviți de un glonț.

Intrăm într-o eră care va schimba complet chiar și spectrul războaielor.

Este vorba atunci despre dezumanizarea noastră?

Întru totul. Și acesta este riscul: să părăsim esența a ceea ce suntem și să intrăm într-o fază de dezumanizare absolută.

În cazul specific al războaielor, deja inumane, de acum înainte vor fi complet dezumanizate, atât de roboți-soldați, cât și de soldaţi-roboți.

În cele din urmă, ceea ce pierdem în aceste procese de împuternicire este sufletul, sufletul ființei umane și pe care nu îl putem pierde.

Există și încercări de dominație mentală în America Latină?

Desigur, acesta este ceva care afectează pe toată lumea. Dacă Mexicul, o țară care îmi place foarte mult, ar avea lideri buni și dacă Statele Unite ar părăsi-o, ar putea fi una dintre cele șase cele mai puternice din lume, una dintre cele șase economii principale din lume.

Iar Mexicul, în special, poate fi foarte afectat de aceste influențe psihologice, printre altele, pentru a le împiedica să decoleze cu suficientă eficiență.

Tot acest control al minții ar face ca cea mai gravă distopie să devină realitate, nu? Chiar și faimoasa carte a lui George Orwell „1984” nu se încadrează în panorama că avertizați că s-ar putea să ne regăsim…

Întru totul. Pentru mine, ceea ce trăim este o adevărată distopie în care sunt amestecate trei cărți. Una ar fi, efectiv, „1984” a lui Orwell. dar și „Brave New World” de Aldous Huxley și „Fahrenheit 451” de Ray Bradbury.

Ce vedeți din fiecare dintre acele cărți în situația actuală?

Începem cu ultima pe care am menționat-o, de „Fahrenheit 451”, de Ray Bradbury: încetăm să citim și, în multe cazuri, din ce în ce mai mult, toate informațiile pe care le primim ne vin prin mijloace electronice.

Există studii care indică faptul că în unele țări aproape 70% din populație primește informații exclusiv prin Twitter sau Facebook.

Dacă vorbim despre „O lume fericită”, am vorbi despre acea distracție masivă și chiar soma, acel medicament care în carte este administrat celor tristați și care doresc să popularizeze printre noi, ei o pun tot mai mult prin ochii societatea.

În ceea ce privește „1984”, cartea vorbește despre ecranele pe care oamenii le aveau în casele lor pentru a le monitoriza. Avem deja aceste ecrane, dar guvernul nu le-a pus pe noi, le-am pus pe noi înșine, le-am plătit.

Tot în „1984” noaptea, când luminile au fost stinse, ecranele respective nu puteau observa oamenii. Astăzi, acest lucru este, de asemenea, depășit: ne urmăresc zi și noapte, deoarece există mijloace mult mai avansate. Distopia „1984” a devenit nu numai o realitate, ci merge mult mai departe decât o carte.

Democrația este guvernarea poporului. Dacă oamenii sunt controlați de minte, este în pericol democrația?

În total, și sunt foarte îngrijorat de deriva pe care o ia democrația. Cred că esența a ceea ce este democrația este pierdută.

Din ce în ce mai mult, prin multe moduri, libertatea de exprimare este limitată, chiar și libertatea presei este din ce în ce mai amenințată în mai multe țări.

În democrație, oamenii sunt suverani, ei sunt cei care au capacitatea de a lua decizii. Și cu toate manipulările la care suntem supuși, capacitatea de decizie a cetățenilor este de fapt mult mai mică.

Democrația se poate termina într-un stat practic pe moarte. Cu siguranță, cred că cetățenii au obligația de a da respirație artificială acestei democrații, de a o resuscita și de a recâștiga drepturile care ne corespund într-o democrație autentică.

Dacă nu, riscăm să trăim într-o dictatură mascată de democrație?

În mod curios, asta este ceva ce Huxley spunea deja și despre care vedem că se întâmplă. Este ceea ce eu numesc „totalitarism democratic”, în care se impun din ce în ce mai multe idei, un gând unic din care e greu să ieși.

Printre altele, pentru că cetățenii tind să se autocenzureze din ce în ce mai mult din cauza fricii noastre de a ne exprima liber și de a fi atacați și astfel distruși social, deoarece în zilele noastre nu trebuie să fie fizic.

Trebuie să menținem independența intelectuală absolută, dar de fiecare dată ne costă mai mult din cauza tuturor circumstanțelor despre care am vorbit.

Este încă curios că toate acestea se întâmplă cu ceea ce se presupune că este cea mai educată generație din istoria umanității și cu un acces mai mare la informații…

De multe ori, excesul de informații, care este adevărat că le avem, înseamnă și excesul de manipulare. Având atâtea, atâtea, atâtea informații, nu avem timp să reflectăm, nu avem timp să ne facem propria analiză.

Când vrem să maturizăm ceva, ne vine o nouă avalanșă de informații care ne face să uităm de prima în câteva secunde. În parte, se datorează caracteristicilor lumii actuale, imediatității sale, accelerării evenimentelor…

Dar este, de asemenea, adesea intenționată, cu scopul exact ca această reflecție cetățeană să nu aibă loc. Primim o mulțime de informații, da, dar cred că este suficient de departe încât să fim bine informați și bine pregătiți.

Și, pe lângă multe informații, primim și multe dezinformări…

Da, și despre toată lumea.

Dezinformarea, pentru a o simplifica, o putem împărți în două părți. Există o dezinformare internațională, așa ca să o numim strategică, care face parte din jocul jucat de toate puterile.

Și subliniez că din „toți”, nu putem acuza niciunul specific, deoarece toate marile puteri o fac.

Aceasta face parte din acest război fără restricții, din acel război hibrid care se desfășoară în prezent și, într-un mod foarte preferențial, în spațiul cibernetic, începând cu rețelele sociale și chiar continuând prin servicii de mesagerie. Toată lumea participă la acel joc de dezinformare.

Dar, pe de altă parte, există dezinformare internă în interiorul țărilor. Și în multe cazuri, cei care conduc această dezinformare sunt guvernele în sine. Guvernele, pentru a-și condiționa cetățenii, lansează în mod constant tot felul de știri care nu sunt conforme cu realitatea sau adevărul.

De asemenea, așa cum explic în carte, există multe, multe modalități de a practica dezinformarea, începând cu a nu dori să dai informații sau să le dai incomplete. Și asta este dezinformare și este un joc pe care îl joacă toate guvernele.

VEZI ŞI:

AUR. Iată semințele extremismului din care pot răsări crimele de mâine! Cazul Târziu-deputatul toboșar-Chelaru

Ce spune Mircea Coșea despre acuzațiile aduse de PSD lui Florin Cîțu cum că a îndatorat România

10 vești bune după alegeri. AUR – egal cu zero, adio Ponta&Tăriceanu, PSD – kaput, Dreapta va conduce România

4 comments

Leave a reply