vineri, decembrie 4

Hărțuirea şi agresiunea şcolară

0
81

Bullying-ul, care a fost agravat de sentimentul de impunitate oferit de noile tehnologii, are consecințe grave pentru cei afectați. Acest fenomen este tot mai des întâlnit în şcolile din întreaga lume devenind o problemă globală.

Dr. Juan Moisés de la Serna, doctor în psihologie, spune, în revista webconsultas.com, cum să identificăm problema dar și soluții pentru a evita abuzul de agresiune.

Ce este intimidarea

Hărțuirea sau agresiunea școlară este o situație de abuz sau maltratarefizică sau psihologică – menținută de-a lungul timpului, suferită de un minor și efectuată de unul sau mai mulți dintre colegii săi de clasă. Este o practică care generează îngrijorare din ce în ce mai mare în societatea noastră, datorită creșterii numărului de cazuri apărute și a faptului că efectele sale persistă în timp.


Agresiunile fizice, cum ar fi lovirea, dar și cele psihologice, cum ar fi constrângerea, hărțuirea, insultele sau amenințările, sunt armele pe care agresorii le folosesc adesea pentru a submina voința și stima de sine a celor hărțuiți, precum și pentru a facilita sentimentele de marginalizare și izolare socială.

Cauzele agresiunii

În mod normal, agresiunea apare spontan. Orice poate servi drept scuză pentru a începe o situație de agresiune, indiferent dacă victima este cea nouă care tocmai a sosit, care are o culoare diferită a pielii, un accent ciudat sau, pur și simplu, din cauza modului lor de gândire sau de îmbrăcare. Trăirea într-un mediu de abuz acasă îl va face pe copil să vadă un astfel de comportament ca ceva normal și apoi să-l exprime la școală împotriva unei victime pe care o alege, în același mod în care a trăit-o. Unele studii au încercat să lege aceste comportamente agresive cu consumul constant de violență gratuită la televizor (desene animate, jocuri etc.), deși datele nu sunt concludente, deoarece comportamentul depinde mult mai mult de valorile familiei în sine.

Simptome și consecințe ale agresiunii în școli

Primul simptom care indică o agresiune la cei afectați este tocmai faptul că nu vor să meargă la școală, pentru a evita să fie abuzați și maltratați de colegi.

Ulterior, din cauza hărțuirii prelungite apar consecinţe cum ar fi:

  1. Simptomele asociate cu stresul continuu, cum ar fi anxietatea, probleme cu somnul, iritabilitatea și atacurile de furie fără a justifica cauza.
  2. Simptome asociate cu stima de sine scăzută și depresie, cum ar fi pierderea poftei de mâncare, lipsa de interes pentru activitățile care erau atractive, comportamente de evitare în situații sociale – care pot duce la izolarea în casă – și plâns continuu.
  3. Simptome somatice, cum ar fi dureri de stomac, piept sau cap, greață și vărsături.

Urmările agresiunii la vârsta adultă

S-a observat că acești copii, când vor crește, pot deveni agresori ai altor tovarăși mai tineri sau chiar partenerului.

Aceste sechele vin la pachet cu:

  1. Mai mult risc de a consuma substanțe ilegale;
  2. O mai mare înclinație de a participa la lupte sau de a comite acte criminale;
  3. Tendința de a nu-și asuma responsabilitatea pentru consecințele acțiunilor lor;
  4. Lipsa empatiei, astfel încât să nu țină cont de sentimentele altora;
  5. Probleme la stabilirea relațiilor cu ceilalți, în special în intimitate.

Sfaturi pentru prevenirea şi corectarea agresiunii

În prezent, instituțiile de învățământ pun în aplicare măsuri pentru a preveni agresiunea. Pentru a face acest lucru, trebuie comunicat acest fapt centrului educațional, astfel încât școala să fie conștientă de situație și să caute o soluție pentru a tăia ciclul vicios al hărțuirii.

Această comunicare poate fi realizată atât de elevul afectat sau de părinți, de colegii de clasă cât şi de către profesorii înșiși.

În afară de intervenția terapeutică, atât asupra celui agresat, cât și asupra agresorului, cea mai eficientă măsură pentru a sparge acest cerc vicios al agresiunii este separarea agresor-agresat cu schimbare de clasă sau centru educațional.


O altă opțiune care se dovedește eficientă și care este pusă în aplicare în tot mai multe centre
este Metoda KiVa. Programul de origine finlandeză se bazează pe influențarea
și creșterea gradului de conștientizare a grupului, prin educație în coexistență și respect pentru ceilalți, împiedicând hărțuitorul să fie mulțumit și pune capăt tăcerii complice a martorilor. Oferă,
de asemenea, o cutie poștală virtuală pentru a putea raporta anonim cazurile de agresiune.


Sfaturi pentru părinții, profesorii şi prietenii victimei agresiunii

În cazul în care părinții observă orice modificări la copilul lor, dar încă nu știu existența situației de agresiune, se recomandă:

  1. Să-și asculte copilul fără judecată;
  2. Dacă minorul vine acasă spunând că s-a bătut sau că a fost bătut, nu trebuie să-i reproșeze acest lucru pentru că, dacă o fac, data viitoare copilul va ascunde acest lucru;
  3. Este bine ca părinţii să întrebe din când în când despre relațiile copiilor la școală și nu doar despre evoluția notelor, astfel încât să poată afla dacă sunt dificultăți în relațiile cu colegii de clasă;
  4. Este recomandat să vorbească periodic cu profesorul, să fie interesați de evoluția studiilor copilului, dar și să afle cum interacţionează acesta cu ceilalți colegi de clasă;
  5. Dacă ceva nu este în regulă, să discute cu copilul şi profesorul, pentru a clarifica situația.

Atunci când agresiunea este deja cunoscută, măsurile pe care părinții ar trebui să le adopte sunt:

  1. Nu minimizați și nu subestimați nenorocirile pe care copilul le poate suferi la școală, crezând că în timp acestea se vor rezolva;
  2. Protejați minorul de situațiile în care apare agresiunea, de exemplu, luându-l la ieșirea din școală;
  3. Faceţi în aşa fel încât copilul să se simtă confortabil, astfel încât să puteţi discuta orice, ori de câte ori vrea sau are nevoie;
  4. Asigurați-vă că copilul nu pierde cursul, ajutându-l, dacă este necesar;
  5. Duceți-l la un consilier sau psiholog pentru a primi ajutor terapeutic, nu cu ideea că minorul are o tulburare psihologică, ci tocmai pentru a-l împiedica să o dezvolte în viitor din cauza situației pe care este obligat să o parcurgă.

Intervenția profesorilor este foarte importantă atunci când depistează o situație de agresiune, de aceea trebuie:

  1. Să fie atenți la schimbările de performanță ale elevilor, atât în ​​ceea ce privește atenția la clasă, cât și rezultatele acestora, deoarece sunt indicatori clari că ceva nu funcționează așa cum ar trebui;
  2. Să observe dacă un copil este izolat în cadrul clasei – nu interacționează cu ceilalți;
  3. Să nu permită să se râdă de oricare dintre elevi, deoarece acest lucru poate ajuta la întărirea sentimentului grupului împotriva unuia dintre ei;
  4. Să se evite tensiunile sau competițiile nesănătoase dintre colegii de clasă, deoarece acestea pot facilita apariția unor situații de agresiune în afara clasei;
  5. E bine ca elevii să fie lăudaţi în mod egal;
  6. Stoparea oricărui fel de agresiune, prin indicație verbală și, dacă se repetă, trimiţând cazul conducerii sau consilierului pentru a interveni, astfel încât să nu împiedice dezvoltarea normală a claselor.

Prietenii sau colegii de clasă pot ajuta:

  1. Dacă sunt martori ai oricărui tip de agresivitate, să comunice imediat unui adult, astfel încât acesta să poată interveni în acest sens;
  2. Nu ajutaţi prietenul hărțuit să-l ascundă pe hărţuitor, deoarece această atitudine mărește sentimentul de impunitate al hărțuitorului;
  3. Nu este necesară confruntarea cu hărțuitorul, deoarece acest comportament, departe de a rezolva problema, îl poate determina să-și atace victima și mai mult;
  4. Nu lăsați prietenul hărțuit în acele circumstanțe în care apare agresiunea;
  5. Ajutaţi prietenul să nu se închidă în el, oferindu-i momente de relaxare în care să se simtă confortabil și să se elibereze de tensiunile provocate de agresiune.

Profilul agresorului

Una dintre cele mai mari dificultăți întâmpinate de profesionistul din domeniul sănătății sau terapeutul care încearcă să efectueze o intervenție asupra agresorului este aflarea cauzei ce a dat naștere acestui comportament. Lipsa conștientizării agresorului că face ceva necorespunzător este cel mai mare obstacol.

În unele cazuri, originea comportamentului hărțuirii școlare sau al agresiunii provine tocmai din faptul că a suferit el însuși maltratarea sau hărțuirea de către alți colegi și, uneori, din faptul că a suferit-o în propria casă. Violența pe care o exercită acum împotriva altora poate fi modul în care exprimă ce simte despre asta. Un alt motiv poate fi și frustrarea cauzată de performanțele şcolare slabe, care îl împing să țintească un coleg de clasă mai de succes în studiile sale – pe care îl consideră un tocilar – făcându-l astfel obiectul hărțuirii sale.

Personalitatea hărțuitorului minor este întărită în dorința sa de a fi mai presus de ceilalți, în același timp în care simte nevoia stringentă de a obține acceptarea socială. Un astfel de comportament îl va modela treptat ca persoană și va continua pe tot parcursul vârstei sale de adult.

Este foarte important corectarea acestui comportament din momentul în care copilul este mic. În aceste cazuri, trebuie intervenit întotdeauna, nu pentru a-l certa și a-l mustră pentru atitudinea sa, cât pentru a-l educa și a-l învăța să se exprime fără agresivitate și făcându-l să înțeleagă că există și alte modalităţi de a face lucrurile, fără a-i deranja pe ceilalți.

VEZI ŞI:

Strategie post-Covid pentru conservarea naturii

Homo neanderthalensis au avut creierul mai mare decât cel al oamenilor moderni

Specialiştii avertizează că rechinii pot fi victime masive ale COVID-19

 

Leave a reply