Se golește Marea Britanie! BREXIT și pandemia creează un ”exod fără precedent”. ”De ce românii muncesc, iar ai noștri refuză joburi în agricultură?”

Primarul Enrique Tierno Galván a spus odată că, dacă o casă este importantă pentru că este casa privată, un oraș ar trebui să aibă aceeași considerație, deoarece este „casa publică” a tuturor.

Sonia G. (medic, 35 de ani) a decis că, pentru ea, niciuna dintre aceste două case nu va mai fi la Londra.

După cinci ani în capitala engleză, ea s-a întors să locuiască la Madrid (Spania), tocmai orașul al cărui primar făcea această reflecție.

Nu este singură în această decizie: Regatul Unit a suferit în ultimul an cea mai mare scădere a populației sale de la al doilea război mondial. Un declin cauzat de un exod masiv de migranți care își are epicentrul la Londra.

Aproximativ 1.300.000 de străini au părăsit țara între trimestrul al treilea al anului 2019 și aceeași perioadă a anului 2020, potrivit datelor Centrului de Excelență pentru Statistici Economice (ESCOE).

Adică, o părăsire în valuri a capitalei din Regatul Unit: 700.000 de persoane născute în străinătate au părăsit Londra, conform estimărilor făcute de economiștii Jonathan Portes și Michael O’Connor, din datele oficiale privind ocuparea forței de muncă și populația.

„Este un exod fără precedent”, spun ei.

Pandemia este catalizatorul plecărilor

Medicul spaniol Sonia G., explică datele și concluziile anchetei menționate anterior. „În cazul meu, pandemia este picătura care a umplut paharul”, spune ea pentru BBC.

„Nu din cauza volumului de muncă datorat coronavirusului – este același lucru în țara mea – ci din cauza uzurii de a nu-mi putea vizita familia, în special bunica, pe care mi-e frică să nu o văd. Sunt aici de aproape un an fără să-i pot vedea și dificultățile de a intra și a părăsi Regatul Unit sunt în creștere. Mă simt izolată și pandemia va dura încă multe luni „, explică medicul.

Pandemia ca şi catalizator este principala ipoteză pe care Portes și O’Connor o folosesc pentru a explica fuga cetățenilor născuți în afara Regatului Unit.

„Marea Britanie s-a descurcat relativ prost în termeni economici și de sănătate în timpul primului val de pandemie”, analizează aceștia.

„Pentru mulți imigranți, în special europeni și cei care au sosit recent sau au familii în țara lor, alegerea de a rămâne în timpul pandemiei ar fi însemnat să rămână aici fără un loc de muncă, cu mai puțini bani sau chiar cu nimic și să plătească o casă cu o chirie relativ scumpă”.

Deci, „alegerea nu le-a fost dificilă”, reflectă ei. „Mergând acasă cu familia, au ales mai puține cheltuieli și mai puține probabilități de a contracta coronavirusul”.

Alberto Domínguez se identifică pe deplin cu datele acestor experți.

Acest tatuator și model spaniol se afla la Londra de aproape șase ani și acum două săptămâni și-a făcut bagajele și s-a întors în patria-mamă.

„Iubesc Londra: timpul liber, multiculturalismul, eficiența, oportunitățile pe care le-a avut înainte …”, spune el pentru BBC, „dar este extrem de dificil să trăiești în acest oraș în acest moment din cauza pandemiei, cu un cost al vieții ridicat și fără venituri”.

„Este păcat că încă nu poți să-ți faci un tatuaj online”, glumește el cu un aer de resemnare.

Imigranții, cei mai afectați

Bani, locuințe și muncă. Acești trei piloni pentru imigrație citați de cercetările ESCOE au început în curând să se clatine odată cu pandemia.

Rata șomajului în Marea Britanie era cea mai scăzută din 1975 (3,8%), iar acum se află în punctul cel mai înalt din ultimii patru ani.

Peste 1,7 milioane de persoane sunt șomere, iar rata șomajului ar putea varia între 7% și 10% până la jumătatea anului, potrivit proiecțiilor Băncii Angliei.

Și acestea sunt cifre care nu reflectă adevărata amploare a problemei, potrivit cercetătorilor ESCOE.

„Se pare că o mare parte din povara pierderii locurilor de muncă în timpul pandemiei a căzut asupra lucrătorilor străini și s-a manifestat în migrația de întoarcere, mai mult decât în ​​cifrele șomajului în sine”, consideră Portes.

„Imigranții au o probabilitate disproporționată de a ajunge angajați în sectorul ospitalității și în alte servicii conexe care necesită contact față în față, ceea ce face mai plauzibil să fie concediați sau își pierd o mare parte din venituri” din cauza pandemiei.

„Acesta este în mod clar cazul meu”, explică Angela, o cosmeticiană italiană care s-a întors la sfârșitul anului trecut la Carpinone, un mic oraș italian la jumătatea distanței dintre Roma și Napoli.

„Condițiile contractului meu s-au schimbat odată cu pandemia, am început să am mai puține ore și mai puține venituri. Și ajutorul public nu a făcut diferența. Nu mai merita să rămân mai mult în Londra”, explică ea pentru BBC.

Rețeaua socială de rezistență a acestor lucrători este logic mai mică, cu atât mai mult într-un oraș precum Londra. Mulți indică prețul locuințelor ca fiind unul dintre motivele pentru care nu pot rezista mai mult în această situație.

„Prețul închirierii unei case în Londra este suprarealist”, explică Domínguez.

„Este adevărat că acest oraș este un cazan cu bani. O mare parte din salariu o plătești pentru chirie, darămite dacă încerci să cumperi o casă. Și dacă încerci să te îndepărtezi de centru în căutarea a ceva mai ieftin, diferența este mâncată de transport”, spune medicul Sonia G.

O plângere care ar putea fi transferată în multe capitale europene, dar care în cazul Londrei este deosebit de semnificativă.

Capitala britanică este orașul cu cea mai scumpă chirie din Europa și al patrulea din lume, potrivit datelor companiei de consultanță ECA International.

–––––––––––––––––––––––––––––-

Costul mediu al unei case de expatriați cu trei dormitoare este de 6.959 USD pe lună, conform datelor ECA din 2020.
Și un apartament cu un dormitor poate fi între 1.700 și 2.000 USD.

–––––––––––––––––––––––––––––-

Pe scurt, scăderea forței de muncă cauzată de miile de experiențe similare cu cele povestite de acești migranți este ceea ce „ajută la explicarea de ce, în ciuda forței cu care PIB-ul este lovit, șomajul nu a crescut încă la nivelul pe care multe organizații îl prezic”, analizează Portes.

Și nu numai asta: raportul său indică și situația universităților, deoarece mulți dintre ei au început să predea cursuri la distanță, determinând studenții străini să decidă și ei să plece.

Îngrijorare în unele sectoare economice

Premierul Boris Johnson s-a cam lins pe bot de viață bună pentru englezi după ce s-a zbătut să impună acordul Brexit

Înainte de pandemie, „Londra era încă atractivă pentru lucrătorii din Marea Britanie și din străinătate, în ciuda perturbărilor economice așteptate de Brexit”, spune Alec Smith, șeful studiului ECA privind locuințele.

Dar evoluția exodului a provocat unele alarme în sectoarele economice cele mai dependente de imigrația europeană din Regatul Unit.

„Am văzut unele probleme în sectoare care în mod tradițional au avut mulți lucrători din UE. Avem sectoare care suferă de ocuparea unor posturi în producția și transportul de alimente, în special în vehiculele grele”, a declarat Neil Carberry, director al Confederației pentru Angajare, pentru ziarul The Telegraph.

Probleme percepute și de UK Hospitality, care reprezintă sectorul ospitalității (turism, hostelerie).

Conform datelor lor, o cincime din lucrătorii din sector provin din străinătate, cifră care crește la 30% în hoteluri și care în Londra reprezintă trei sferturi din forța de muncă în locuri de muncă precum curățenie și gătit. Mulți au plecat, spun ei într-un comunicat.

O preocupare mai mare este în sectoare precum agricultura, unde „99% din forța de muncă agricolă sezonieră provine din UE”, potrivit unui raport al Camerei Comunelor.

„De ce tinerii noștri și forța noastră de muncă se feresc de munca grea, în timp ce românii, lituanienii și bulgarii par să facă față acesteia?”, a întrebat deputatul conservator Derek Thomas, într-o recentă sesiune parlamentară în care a abordat problema acestui sector.

Frica lipsei forței de muncă a devenit mai acută în ultimele zile.

„Știm că mulți dintre lucrătorii noștri s-au întors acasă, dar nu știm câți se vor reîntoarce”, spune Kate Nicholls, reprezentant al asociației hotelierilor.

Întoarcere. Aceasta este frica în rândul angajatorilor britanici, care între pandemie și Brexit nu mai au încredere că vor mai fi atât de atrăgători pentru lucrătorii care vin din afara granițelor lor.

Astfel, un sondaj publicat în urmă cu câteva zile de organismul care reunește industria prelucrătoare, Make UK, a dezvăluit că o treime dintre producătorii britanici cred că capacitatea țării de a atrage talente internaționale a fost diminuată.

Se vor întoarce?

Realitatea este că pe măsură ce pandemia loveşte, Brexit-ul devine realitate. Și odată cu acesta vin şi noi reglementări privind imigrația.

–––––––––––––––––––––––––––––-

Cetățenii UE care au părăsit Marea Britanie în ultimul an vor avea nevoie de vize de muncă
pentru a se întoarce și a lucra în țară. Cei cu statut recunoscut vor putea reveni
pentru a ocupa locuri de muncă, dar noii imigranți nu.

–––––––––––––––––––––––––––––-

„Aș putea să mă întorc. Dar, deși mă tem de nesiguranța locului de muncă în țara mea, sper că nu va trebui să fac acest lucru”, spune Sonia, medicul spaniol. „Dezbaterile privind imigrația din ultima vreme nu m-au ajutat să mă simt mai unită cu țara”, mărturisește ea.

„Nu știu, poate în viitor”, crede artistul tatuator Alberto Domínguez, care recunoaște că Brexit-ul produce unele incertitudini.

„Să așteptăm să treacă coronavirusul”.

Nici Angela nu este convinsă: „Prefer să rămân în țara mea acum, dar vom vedea când se va termina pandemia”.

Îndoielile lor par comune. Este prea devreme pentru a ști dacă acest exod al migranților este cu dus-întors, dar deja înainte de pandemie, o anchetă a BBC a arătat că verificarea de locuri de muncă ale europenilor pe portalurile de locuri de muncă au scăzut cu 12% în țară și cu 15% la Londra în 2019.

Și acel an a intrat în calendar cu cea mai mare scădere a migranților europeni care lucrează în Regatul Unit din 1997, potrivit cifrelor de la Oficiul Național de Statistică al țării.

O incertitudine pe care pandemia a mărit-o. Cel puțin pentru moment.

VEZI ŞI:

Vinovații pentru cazuri ca Matei Balș despre care nu vorbește nimeni

VIDEO. Istoria protocoalelor secrete încheiate de SRI. Scandalul care a zguduit justiția

Iohannis: ”Medicii și asistentele au fost și sunt eroii mei. Felicit forțele de ordine pentru promptitudine în intervenția de la spitalul Matei Balș”