sâmbătă, septembrie 19

EXCLUSIV. “E mult mai rău ca în 2008. Fără reforme, va fi haos”. Andrei Caramitru, despre criza guvernării în vremea pandemiei

0
1492

Nu l-am întâlnit faţă în faţă, pe “viu”, pe Andrei Caramitru. L-am văzut însă de multe ori “de la distanţă”, iar în astfel de vremuri de pandemie ne cunoaştem chiar foarte bine… online. L-am invitat la interviurile LUMEALIBERĂ.RO dintr-un motiv simplu, pentru care aici pe site sau pe canalul de youtube LUMEA LIBERA TV veţi găsi mereu oaspeţi de acest profil: este pur şi simplu genul de personaj interesant, deschis, sincer, direct, inteligent şi cu mare pasiune pentru binele public.

Vă sună cumva prea cumsecade această prezentare? Poate. Dar atunci când vorbeşti cu un om care s-a realizat profesional în business-ul internaţional şi vrea să transfere măcar parţial către România experienţa sa, nu ai cum să-l ignori.

Mai ales când atâtea uşi i s-au închis, inclusiv în politică (acolo unde e nevoie de cei ca el mai mult decât oricând), din cauza felului său tăios de a-şi spune părerea. România are nevoie de Andrei Caramitru! De oameni cu profilul său. Nu doar să-i asculte – se pot face şi singuri ascultaţi, pe Facebook sau în orice altă formă a internetului-, ci şi să-i pună la butoane, să-i promoveze în poziţii-cheie, să le dea pâinea şi cuţitul pentru a face schimbări în bine pentru cei din jur.

Ascultaţi-le pe fiul actorului Ion Caramitru! Spune pe şleau ce ştie, ce crede că-i bine de ştiut, chiar dacă doare. Deocamdată, nu poate face mai mult decât să vorbească. Dar e oricum suficient de mult, atâta vreme cât în vorbele sale se ascund adevărul, curajul, credinţa – asta apropo de mesajul lui dinainte de Paşti, pe care l-am citat la capătul înregistrării video de mai jos.

Opiniile lui Andrei Caramitru despre criza provocată de coronavirus

  • Cred că toată lumea e de acord că șocul economic pe care îl suferim va fi mult mai dur decât din 2008 și probabil are ca referință doar Marea Depresie din anii 20, Primul Război Mondial, Al II-lea Război Mondial deci despre asta vorbim ca dimensiune a problemei. Nu poți să ai soluții la o problemă de genul ăsta cu niște soluții clasice. Dacă ai cancer nu te tratezi cu o pastilă sau să stai acasă să te faci bine. Deci, există alt tip de tratament.
  • Acum, dacă ne uităm în urmă au existat două tipuri de tratament în situațiile astea. A fost tratamentul aplicat după Primul Război Mondial, care a fost cu austeritate, cu bugete care să fie ținute sub control, în care se spunea ca piețele se vor descurca, unii vor fi dați afară alții vor angaja, cum se întâmplă de obicei, asta a fost prima tipologie de rezolvare iar a doua a fost cea de după al II-lea Război Mondial.
  • După Primul Război Mondial treaba asta nu a funcționat deloc, de aceea s-a ajuns la Marea Depresie când s-a ajuns la 30% șomaj în America, de aceea în Europa a apărut Hitler, deci nu a funcționat în nici un fel și mai mult a făcut rău peste orice dimensiune.
  • Lumea, slavă cerului, s-a învățat, și au spus să nu mai facem la fel, să facem altceva. Și așa au venit marile planuri de reconstrucție, ori astea ce au fost? Au fost niște pachete foarte mari lansate de guvern care au intervenit pentru a ajuta firmele direct în economie, investind în economie, în infrastructură chiar dacă au avut deficite foarte mari, susținute practic cu tiparnița, despre asta vorbim, și care au dus la o creștere economică excepțională în tot vestul Europei.

“Acum problema e că este distrusă capacitatea de producţie, oamenii nu mai cumpără…”

  • Acum dacă ne uităm, toată lumea se uită exact la rețeta de atunci de după Al II-lea Război Mondial… Criza din 2008-2009 a fost o criză pur financiară. Adică, ce s-a întâmplat? S-au blocat circuitele de bani, ca să simplific. Şi asta se tratează băgând o infuzie de bani în sistemul financiar și cam atât, asta fiind soluția de atunci și care a funcționat după 2-3 ani de dificultăți.
  • Acum e o problemă care nu e financiară, ci e o problemă în care e distrusă atât capacitatea de producție pentru că oamenii nu mai produc nimic, dar și cererea, pentru că oamenii nu mai cumpără nimic, fiind blocaţi în case. Deci, e un șoc tipic într-un război, pentru că atunci când ai război nu mai produci nimic, pentru că produci doar pentru front, nici nu mai consumi nimic, pentru că nu ai ce. Ei, după aia nu mai ai nici industrie pentru că nu e pusă la punct, oamenii nu mai au joburi stabile, deci, relansarea se face altfel, aşa că nu o putem compara cu cea din 2008-2009.
  • Revenim puțin. Toată lumea zice că trebuie să venim cu o infuzie de oriunde undeva între 20-30% din PIB, făcută cât mai repede ca să nu se piardă locuri de muncă, asta e foarte important, să nu dea faliment firmele existente și să absorbi oamenii care vor fi dați afară. Asta fac în SUA, pachete de trilioane, mii de miliarde care se decid o dată la două săptămâni, asta face și Germania, țările puternice, Japonia…

“Lumea a schimbat masiv leii pe euro, au fost bani scoşi din ţară”

  • Problema este că noi nu suntem o țară puternică. Ce înseamnă țară puternică. În care oamenii au încredere, deci în care poți să spui că poți să împrumuți și ai de unde să plătești, sau unde Banca Națională mă împrumută dar lumea are încredere în mine că nu o să fac o nenorocire și atunci nu speculează contra monezii mele. Practic atunci ești o țară în care lumea are încredere, cu niște cifre rezonabile, cu un guvern rezonabil. Noi nu suntem deloc în situația asta și aici este problema noastră. Nu suntem singuri în această situație. Multe țări cu monezi mai slabe, țări mai mici… Nu suntem doar noi, dar noi suntem cel mai rău posibil dintre toţi!
  • Acum care ar fi soluţiile… Şi aici e şi îngrijorarea mea! E soluţia aia clasică, aplicată şi în criza din 2008; îţi dă BNR nişte bani, împrumuţi, dai nişte ajutoare de şomaj (…) Întrebarea e de unde vin banii, că nu ai de unde să-i iei. Că dacă Banca Naţională tipăreşte prea mult, banii ăştia pot alimenta inflaţia, poate da, poate nu, dar vă scădea în mod sigur puterea monedei naţionale. Asta poate duce la criză în plus, la atacuri speculative pe leu, la deprecieri puternice ale leului etc.
  • Practic, pentru omul de rând, înseamnă să scadă mult puterea de cumpărare, să se înjumătăţească salariile, în doi-trei ani, să spunem. O depreciere a leului de 15-20% e oricum inevitabilă şi e necesară. Deci de asta nu vom scăpa şi va fi făcută, pentru că nu vom putea altfel să ieşim din criză.
  • Pe mine mă miră foarte mult că BNR nu a lăsat leul să se deprecieze. În mod evident, au fost presiuni uriaşe, lumea a schimbat masiv leii pe euro, au fost bani scoşi din ţară, a fost un flux masiv de bani care au ieşit din România. Eu n-am înţeles asta, pentru că toate ţările din est au permis o uşoară depreciere a monedei naţionale. E ca o supapă, decât să-ţi explodeze motorul, mai bine puţin drumul la o supapă ca să nu sară toată maşinăria în aer. Nu-mi explic poziţia BNR decât prin aceea că ajută să nu se creeze haos înainte de alegeri, altă explicaţie nu are sens economic vorbind.

“Problema sunt ruşii. Nu vor să ne atace, ei vor doar să destabilizeze”

  • Revenind, de unde vin banii? Aici sunt următoarele explicaţii: ori UE se mişcă spre un sistem federal, dar nu la nivel politic, ci financiar. Doar ca să dau un exemplu: în SUA, bugetul federal e 20% din PIB-ul Americii, în UE e doar de 1%. Deci, în Europa trebuie să crească, iar UE poate face apoi programe mai mari de ajutor financiar pentru ţări cu nevoi mai mari, cum e şi România de exemplu.
  • A doua sursă posibilă de bani şi pentru România sunt instituţiile astea europene, BEI, BERD, care sunt cumva pe lângă bugetul european, dar e important pentru noi dacă le putem accesa.
  • O a treia sursă de bani pentru noi e foarte importantă: Banca Centrală Europeană (BCE) să cumpere practic datorii, adică să devină un fel de garant pentru împrumuturile noastre, se cheamă swap lines, dar nu ştiu dacă se va face asta
  • Ultima sursă de bani poate veni de la aceste structuri internaţionale ca FMI, unde o să crească bugetul de la 1.000 de miliarde de dolari la 3.000 de miliarde şi unde noi o să fim prioritizaţi faţă de alte ţări din motive geostrategice. Cred că americanii au tot interesul să evite să se răspândească pe aici pe la noi tot felul de ruşi, chinezi şi alte mizerii (râde). E destul de evident spre ce ne îndreptăm când marile puteri acuză China, Japonia dă bani firmelor sale să plece din China…
  • La noi, China are o influenţă aşa şi-aşa. Sigur că se încearcă prin diverşi de bine, cum e Ponta şi alţii… Dar e implauzibil ca la noi China să aibă o influenţă la fel de mare ca în alte ţări.
  • La noi, problema sunt ruşii (râde din nou, dar apoi devine grav), care sunt aici infiltraţi din toate părţile şi vor să arunce în aer tot. Obiectivul lor nu e să ne atace, să ne captureze, că ştiu că nu pot. E doar să destabilizeze. Adică dacă au o ţară slabă, în genunchi, cu crize economice şi cu haos, ei sunt mulţumiţi.

“Dacă spui, nu mă interesează, vreau să plătesc pensiile speciale şi să nu dau afară un om…”

  • Eu am senzaţia că în România se cam bagă gunoiul sub preş din punct de vedere bugetar. Cred că oamenii ăştia, şi vorbesc aici şi de PNL, sunt puţin blocaţi în anii 90 sau la începutul lui 2000, când majoritatea alegătorilor erau bugetari.
  • Or asta a fost al naibii de mult timp în urmă şi majoritatea ţării ăsteia lucrează în privat. Nici nu se poate compara! Inclusiv pensionarii, mare parte din ei, de fapt, dacă se uită pe cifre, sunt ajutaţi de copii lor, care sunt în privat sau în Diaspora. Deci nu mai depind aşa de mult de stat, de asta s-au întâmplat rezultatele în alegeri aşa cum s-a întâmplat. PSD-ul a dat, a mărit salariile de nu s-a mai întâmplat aşa ceva niciodată, şi la stat, şi pensii, şi tot degeaba.
  • Acum sectorul privat e în suferinţă mare şi nu vede niciun ajutor real, că toată lumea vorbeşte de acest ajutor de 15-20% din PIB, cum vedem în toate ţările. Păi la noi înseamnă că firmel automat dispar, iar producţia va fi înlocuită de producţia din Polonia, Germania, unde au fost ajutate firmele. E absolut demenţial să faci aşa ceva!
  • Or ei (n.r – guvernarea PNL) nezicând, domnule, avem o problemă mare şi apoi să dai soluţia, atunci nu dai încredere. Pentru că nu poţi să spui cum a zis domnul Cîţu, care mi-e prieten de altfel, că vom avea scădere economică de 1,9%, că a râs toată planeta asta. A râs toată lumea, domnule! A zis, sau nu înţelegi ce faci sau minţi. Nu poţi să spui că n-ai nevoie de bani din exterior şi mai şi plăteşti pensiile 40% mărite în toamnă. Este absurd!
  • Poate funcţionează la votanţii PSD, dar ăia tot cu PSD vor vota. Deci nici nu înţeleg care e strategia electorală. Ce-ar trebui să facă: ar trebui să zică, domnule, avem o problemă, dar avem şi soluţia. Iar soluţia este că vom investi zeci de miliarde în infrastructură, în ajutorarea firmelor, dintr-un fond de la UE, BEI, FMI, pe care-l numeşti, domnule: Fondul de Modernizare a României. Ceva să sune bine. Îl lucrezi cu sectorul privat, pentru că Coaliţia pentru Dezvoltarea României a făcut deja un plan. Ia, domnule, planul ăla, că e de la sectorul privat pe car trebuie să-l ajuţi. Dacă nu te pricepi să faci tu unul, te duci şi îl iei pe ăla că e foarte bine scris şi după aia poţi să construieşti ceva.
  • Dacă tu spui, pe mine nu mă interesează nimic, vreau să plătesc pensiile speciale şi să nu dau afară un om… O amantă a cuiva să fie, ca simbol măcar! Sau să tai un spor de ăsta, de deplasare de exemplu, că se consumă jdemii de lei pe lună cu sporuri de genul ăsta date la bugetari… Unde Dumnezeului te deplasezi, domnule, ca să-ţi dau banii ăia?!
  • Şi nu afectezi angajaţii normali de la stat, nu afectezi profesorii care şi aşa nu sunt bine plătiţi, nu afectezi poliţiştii, medicii… Vorbim de şefi, de funcţionari, secretare, şoferi, învârtitori de hârtii, care sunt sutele de mii. Afectează-i, domnule, pe ăia! Şi în paralel cu sectorul privat pe un program

“Ce-aş recomanda eu Guvernului, sincer: domnule, nu mai improvizaţi!

  • Şi dacă vii cu un program inteligent, nimeni nu se supără (…) Putem face chiar reformele de care e mare nevoie, cu bani cât de cât mai controlaţi, pe care să nu-i prăduim ca până acum, atunci chiar ieşim bine. Dacă nu faci asta, va fi colaps! Şi eu îmi măsor cuvintele. Criza e mult mai mare decât ce-a fost în 2008-2009… Să nu uităm ce s-a întâmplat atunci! Au fost 25% din oameni în şomaj, leul s-a depreciat cu 30%, s-au tăiat salariile cu 25%, s-a mărit TVA-ul… De aia a durat ani de zile să ne revenim şi am avut nevoie de FMI! Acum e mai rău, e mult mai rău!
  • Guvernarea actuală ascunde cumva gunoiul sub preş şi asta se va deconta cumva în şi mai rău pentru anii de după alegerile. Eu cred că ei (n.r. – PNL) şi-au făcut nişte calcule electorale pe care pot să le înţeleg, ok? Nu critic asta, pentru că Doamne-fereşte să ajungă iar PSD-ul cu peste 50% la putere în Parlament, deci suntem toţi de acord că e un risc. Dar calculul electoral trebuie să-l faci inteligent, pentru că sunt şi foarte mulţi oameni inteligenţi în ţara asta, cum s-a văzut la vot. Oamenii nu mai “pun botul” la tot felul de prostii. Şi sunt nişte teme clare puse pe masă de mediul privat, unde lucrează milioane de oameni, de 4-5 ori mai mult decât la stat, deci dacă tu nu-i asculţi, oameni se vor frustra; o parte nu vor merge la vot, deci nu te vor vota oricum, aşadar calcul electoral nu e bun.
  • De aia, ce-aş recomanda eu Guvernului, sincer: domnule, nu mai improvizaţi! Sunt bune şi improvizaţiile, dar pentru mâine, o săptămână, 10 zile, dar trebuie ceva pentru 10 ani de acum încolo. Şi apoi comunică foarte clar ce vrei să faci. Pentru că altfel, eu spun deschis că lucrez în privat, banii poţi să-i muţi într-un click afară din ţară. Apeşi un click pe computer, îi muţi într-un cont în străinătate şi gata, dacă vezi că-i haos aici! Investeşti în altă parte, în altă ţară, dacă tu aici nu ai niciun plan şi pe hârtie dai faliment în 4 luni, spui, păi trebuie să fiu nebun să nu-mi scot banii din România!

Leave a reply