marți, noiembrie 24

“E ca şi cum ţi-ai acoperi faţa cu o pungă de plastic; încerci să respiri, dar oxigenul nu ajunge”

0
422

Rafael Lara este în Guardia Civil (forţele de ordine) din Spania de aproape patru decenii. A fost în cele mai riscante operaţiuni, a testat toate limitele fizice posibile, părea construit pentru a face faţă oricărei provocări care i-ar fi putut pune viaţa în pericol. Dar infectarea cu coronavirus i-a dat peste cap toate garanţiile de protecţie personală.

“Este ca și cum ți-ai acoperi fața cu o pungă de plastic. Încerci să respiri, dar oxigenul nu ajunge”, a povestit el ziarului El Mundo, de pe patul suferinţei.


Optimist patologic, acest agent de Poliţie în vârstă de 55 de ani nu a acordat importanță acelei stări generale de rău care i-a posedat corpul, la jumătatea lunii martie. A crezut că este o răceală simplă și a continuat să meargă la postul său de lucru, în Portul Malaga.

Era de serviciu când a început să se simtă rău. “Locotenentul mi-a spus să plec”. Starea se agrava cu trecerea orelor şi începuse să simtă că nu mai poate respira normal.

“Nu mi-am putut explica ce mi se întâmplă, pentru că nu fumez, practic pescuitul sub barcă în libertate, merg cu bicicleta … Dar efectiv nu puteam să respir.”

A fost transferat rapid la un spital din Malaga, unde a fost în observație aproximativ o oră, „până când am început să mă sufoc și au trebuit să-mi pună o mască de oxigen”. A fost internat imediat. “Mi-au dat un cocktail de pastile și medicamente intravenoase. Chiar și un fel de drog împotriva malariei”, spune acum cu ușurare, amintind momente când a avut o perioadă foarte grea: „M-am speriat și am crezut că mor”.

Unul dintre medicii care l-au tratat a confirmat că a fost internat pentru coronavirus și că starea lui fizică bună l-a ajutat să învingă în lupta cu coronavirusul.

„Mulțumesc pescuitului subacvatic, am un nivel de oxigen din sânge peste normal; și asta m-a salvat”, spune Lara, care nu uită nici explicația dată de medici: „Procentul saturația de oxigen trebuie să fie cuprinsă între 95 și 100. Sub 90, este anormal, iar dacă ajunge la 80, este fatală. Am fost în faza critică, dar am reușit să rezist, apropo de ce mi-au spus medicii, graţie capacităţii pulmonare obținute în stare de apnee (lipsa respiraţiei), care se situa undeva în jurul a 120 înainte de a se îmbolnăvi. ”

Dar asta nu l-a împiedicat să petreacă un moment foarte rău, pe care îl rememorează printr-o comparaţie:

„Este ca și cum ai acoperi gura și nasul cu o bucată de plastic și ai încerca să respiri câteva minute, dar chiar dacă vrei, aerul nu trece spre plămâni”.

Acum recunoaște că se simte norocos, pentru că a existat un moment în care „am crezut că am murit” și este recunoscător să poată fi alături de soția sa și de cei doi copii, dar nu uită de colegii săi care au murit din cauza pandemiei și de toți acei profesioniști care îţi ies din cale, la spital, mulţi ajunşi şi ei în postura de victime ale COVID 19.

Zile în urmă, colegii din Guardia Civil au aflat de moartea lui Manuel Matías Fernández Zurdo, agent al Gărzii Civile din subsectorul Leganés Traffic, care și-a pierdut viața ca urmare a virusului, după mai mult de două săptămâni de internare.

Cu el sunt deja nu mai puțin de cinci agenţi de Poliţie care au murit din cauza acestei boli. Primul dintre ei a fost Pedro Alameda, în vârstă de 57 de ani, care a murit pe 18 martie la Alcorcón. Nu avea patologii anterioare. Locotenent-șef colonel al grupului de acțiune rapidă (GAR), Jesús Gayoso Rey, a murit și el la vârsta de 48 de ani din același motiv. În mod similar, au murit cel puțin doi polițiști naționali, un ofițer de poliție municipal din Madrid și un “mosso” din Catalunya.

Numărul total al membrilor forțelor de securitate infectaţi cu coronavirus a fost estimat la peste 1.600, în toată țara.

Leave a reply