Mă uit câteodată la conferințele de presă ale președintelui României. E natural ca jurnalistul să pună întrebări, chiar să caute nod în papură, să pună în încurcătură, să prindă pe picior greșit, cu alte cuvinte ”să scoată de-o știre”.
Dar, în astfel de vremuri, nimic din ce e normalitate, fie ea și cinică, nu mai poate fi lăsată să zburde liber. Suntem în tablou de război, cu inamic nimicitor și invizibil, asta schimbă totul.
În astfel de timpuri de criză totală, să-l transformi pe politician în dușmanul poporului pentru toate rateurile statului, la final, vei obține o țară care-și devorează mereu aleșii, iar asta unde duce? La prăbușirea totală a încrederii în ei, în democrație, adică. Știm cui folosește asta…
OK, Klaus Iohannis e rău. Orban e și el. Viitorii lor parteneri de la USRPLUS și PMP, asemenea. Dar cine e bun atunci? PSD? Păi, vorba președintelui, a avut țara pe mână aproape 30 de ani și vedem ce-a ieșit.
De aceea, un asalt de întrebări menite să arunce în cârca actualei puteri (care are doar un an vechime) tot ce merge rău în pandemie este și nedrept, și periculos.
De ce nu merge uns sistemul sanitar (nici în Occident nu merge, și acolo nu a fost PSD la putere)? Pentru că ani și ani a fost doar muls de bani și călărit politic, iar ce-a ieșit este varza de-acum.
Poți repara asta peste noapte, când nici nu ai sprijin în Parlament? Nu poți. E bine atunci să revină la butoane cei care-au adus sistemul sanitar sau Educația în halul ăsta? Poate că asta merităm…
Îmi vin în mine vorbele unui mare manager de la Volvo, care, întrebat de jurnaliștii spanioli despre diferențele de comportament politic între Suedia&țările nordice și Spania&țările sudice, a spus (citez din memorie):
”Marea diferență între noi și voi este că la noi toată lumea e de partea Guvernului și a autorităților: presa, Opoziția, medicii, societatea civilă, oamenii de rând. Noi am pus deoparte tot ce ne desparte pentru a ne uni împotriva unei mari amenințări”.
Nu vreau să le dau eu lecții celor trimiși la Cotroceni să pună întrebări. Poate unii dintre ei au chiar misiunea de a ne pune bombe la temelie. Alții sunt sigur că o fac din bună-credință, din ”meserie pură”. Dar, dragilor, ce obținem? Ce demonstrați?
Că avem probleme? Da, avem! Mari! Și vechi. Și ce facem pentru a le rezolva? Îi arătăm celui trimis să ne conducă nația care e calea să ne demonstreze că nu-i suficient de bun pentru noi? Prea bine! Dar ce punem în loc? Aha…
România are tradiție schizoidă în vremuri de mari încercări. Se rupe și mai mult în bucăți, după ce că e ruptă oricum din naștere. Poate că ar merita să facem un efort cu noi înșine și să fim mult mai atenți atunci când ne folosim cuvântul liber.
A-ți pune liderii în dificultate, în timpuri de criză mondială, este cale sigură spre eșec și groază. Fiți mai cumpătați! Mai nuanțați. Căutați să scoateți din președintele vostru ce e mai bun pentru oameni, nu ce e mai rău în ei. Ajutați-l, chiar dacă nu e jobul vostru în vremuri normale!
Statul român e praf și pulbere. În Sănătate, Educație, Poliție (unde în Europa te tragi de brăcinari cu jandarmul când încalci regulile?)… Trebuie reconstruit și, da, vestea proastă e că reconstrucția în criză sună misiune imposibilă.
Iohannis nu e Mesia. Niciun alt președinte nu va salva România. Niciun alt Guvern. Avem mare nevoie de ÎNCREDERE. Ca oamenii să CREADĂ în autorități, nu să le blameze pentru orice.
NU putem trece cu bine peste acest măcel fără să ne privim în ochi pașnic și camaraderesc. Avem multe de reparat. Nu se poate face asta cu un sistem politic instabil, fără alegeri care să dea o majoritate puternică și un Guvern nou. Ne trebuie pace și înțelegere, nu război între noi. Nu ne e de-ajuns războiul cu ceilalți inamici?
Mi-a plăcut de Dacian Cioloș, în seara aceasta, la Digi 24. Întrebat de Cosmin Prelipceanu dacă Guvernul face bine ce face, liderul PLUS a răspuns (citez de asemenea din memorie):
”Nu e bine în astfel de vremuri să căutăm vinovați. NU e ușor să fii în locul domnului Orban, al Guvernului”.
Un om rațional, un politician realist și onest cu el, cu colegii și cu rivalii. Așa trebuie să fim!
La câteva minute, după Cioloș a venit Mihai Tudose, fost premier PSD. Ghiciți ce a spus? Exact pe dos. A aruncat cu acuzații, l-a făcut nebun pe Cîțu, a numărat morții și a spus că a găsit diferența între paturile de la ATI și cele anunțate de Guvern. Vedeți!
Tudose habar n-are ce e în lume. Trăiește, de fapt, în lumea lui. Inutil să-i spui că în Spania, în plin val unu al pandemiei, nimeni nu știa nimic, nici de paturi, nici de materiale sanitare, nici de morți, încurcau cifre etc… Toată Europa e plină de astfel de probleme din care poți extrage capital politic. Dar unii fac asta, alții nu.
Diferența o face coeziunea internă. Sunt țări, precum cele scandinave, Germania, Elveția, unde nu există dispute majore, cârcote mediatice, hârjoneală internă și unde toată lumea oferă ÎNCREDERE guvernelor. După cum sunt țări, printre care și România, unde pasiunea ia locul rațiunii, iar ura, gâlceava ori căutatul nodului în papură sunt ca drogul de care nu te poți lăsa.
Aici se face, de fapt, diferența între viață și moarte, în vremuri de război. Nu există marele secret al victoriei. Ci doar un adevăr simplu: treci cu bine peste calvar dacă nu-ți irosești energiile în dispute sterile interne.
1 comment
Leave a reply
Lumea Liberă este o publicaţie online care se adresează românilor din ţară şi de peste graniţe interesaţi de informaţie curată, pusă în contextul Europei şi al întregului mapamond. Vrem să fie utilă celor care vor să se ridice deasupra războaielor multe şi mărunte din ţară, aflaţi în căutarea unei perspective globale a noţiunii de a fi român. E un site creat de asemenea pentru mulţimea nevăzută a celor plecaţi să-şi câştige viaţa în străinătate – onorabila DIASPORA, care merită infinit mai multă atenţie.
Cred ca e prima data cand citesc un articol pertinent despre situatia actuala in Romania. Felicitari. Laurentiu Ciocazanu.