Mircea T. Sofonea este expert în epidemiologie şi în evoluţia bolilor infecţioase la Universitatea din Montpellier. Într-un interviu pentru RFI, el comentează impactul pandemiei din Franța, dar atinge și subiectul România. Redăm mai jos câteva pasaje din discuția purtată cu expertul român de Vasile Damian, corespondent RFI la Paris, în care specialistul român vorbește și despre un subiect de mare interes: cum se explică virulența mai mare a coronavirusului la bărbați decât la femei.
Sunt indicatoare mai îngrijorătoare decât ceea ce ne așteptam inițial și ceea ce se vedea în luna iunie. Ce este mai îngrijorător este faptul că situația se poate degrada destul de repede la toamnă. În luna august se creează o incidență și o prevalență, o frecvență a cazurilor în populația generală destul de importantă, care va fi un accelerator al epidemiei, o dată ce lumea se va întoarce la locurile de muncă, la școală, în universități. Asociat cu temperaturi mai scăzute, lumea se va infecta mai repede pentru că va fi o prevalență mai mare. Problema e că acum se pregătește intrarea în toamnă și în al doilea posibil val, dacă nu vor fi restricții adiționale implementate până atunci.
O dată ce masca e impusă și în exterior tot ce se poate face în plus este doar să se limiteze accesele și contactele. Mă refer la accesul în anumite locuri în care poate fi foarte multă lume. Astfel de restricții încep să fie discutate. De exemplu, prim ministrul Jean Castex a anunțat că evenimentele cu mai mult de 5.000 de persoane vor fi interzise până la sfârșitul lui octombrie.
Este adevărat că cu cât se caută mai mult, se găsesc mai multe cazuri. Dar, după aceea trebuie văzută care este proporția de pozitivitate, mai ales când nu se testează într-un focar sau în perifieria focarului. Dacă este un efect spațial atunci sigur numărul de cazuri detectate este amplificat, atunci numărul de cazuri detectate este amplificat. În schimb, dacă într-o zonă, pe un oraș unde nu este un focar cunoscut, se mărește nivelul de pozitivitate, atunci clar este un semnal că transmisia în populația generală crește. Asta se cheamă transmisie comunitară, de origine necunoscută. În Franța sunt mai multe regiuni unde numărul de reproducere a crescut în câteva săptămâni între lunile iunie și august.
Mă refeream la aspectul că sub 1,5 numărul de cazuri crește suficient de lent ca tendița să fie reversibilă. Chiar dacă creșterea este exponențială, nu este o noțiune de viteză. Este o noțiune de formă. Efectiv, creșterea este exponențială. Dar, la sub 1,5 avem cam o lună pentru a acționa, pentru a impune carantine locale, de exemplu, pentru a implementa alte restricții. Al doilea val nu se va vedea dacă un astfel de răspuns este implementat într-o lună. Dacă este peste 1,5 trebuie acționat foarte repede, în câteva zile, pentru că apoi situația poate deveni destul de gravă și ajunge în spital un val de bolnavi care au în același timp nevoie de terapie intensivă. Asta este destul de critic.
E o ipoteză la care m-am gândit împreună cu restul echipei, mai ales cu Yannis Michalakis, director de cercetare la CNRS, care a venit cu ideea că ar putea fi explicat de o boală genetică metabolică care este suprareprezentată la bărbați pentru că este genul de enzimă glucoză-6-fostaft-dehidrogenază. Este codată de cromozomul X. Dacă este o mutație pe cromozomul acesta, bărbații exprimă mutația în toate cazurile. S-au făcut studii pe alte coronavirusuri. Celulele care au mutația aceasta produc mai mulți viruși, astfel favorizează replicația virală. Asta ar putea fi o cauză a supramortalității constatate la bărbați.
