miercuri, decembrie 8

Dacă Llosa sau Marquez trăiau în România, un Nobel era “prea puțin”. Trebuia inventat ceva mai nostim

Dar să fim optimiști, să înțelegem că vom trăi în continuare, poate chiar bine. Atunci când vom înțelege că așa suntem noi, nu putem fi altfel.
0
117

Opinia unui om oarecare, care nu are nimic de-a face cu ceea se întâmplă astăzi în societatea românească, inclusiv în cea din diaspora, nu e prea bine privită.

Musai să fii partizan, obligatoriu să faci parte dintr-o grupare – “elita” – sau alta.


Altfel, ești considerat ignorant, cel puțin, sau, mai degrabă… dușman al poporului.

Implicarea civică este – într-adevăr – necesară într-o țară cu probleme seculare, dar cine își asumă răspunderea să critice absolut tot ce se întâmplă astăzi în România. Decât, probabil, opinând doar pe rețele sociale.

Altfel e linșat mediatic. ȘI nu e exagerare.

E vizibil “din Cosmos”, cum afirmă un amic de-al meu, că lucrurile decurg in mod cotidian de o gravitate pe carenici țări din America Latină nu le poate pricepe.

Să mai susții că există soluții la un popor care nu are nimic de a vedea cu viață pe care o dorește cu ardoare din Occident, după intens, legendar, mahalagism politic, dar și civic, este de domeniul SF.

 

Consilierul lui Ponta, despre "vreau o țară ca afară" | DCNews

foto: DCnews

Dacă Garcia Marquez sau Llosa trăiau în România, operele lor ar fi avut o valoare și mai mare. Un Nobel era “prea puțin”. Trebuia inventat ceva mai nostim.

Caragiale, din nefericire, nu are notorietatea mondială a acestora, dar dacă trăia astăzi, era mai mult că sigur deținător al Nobelului, nici nu punem la îndoială. Suntem un popor… “Nobel”, dar de factură SF.

Totul e să fim optimiști, să înțelegem că vom trăi în continuare, poate chiar bine.
Doar atunci când vom înțelege că așa suntem noi, nu putem fi altfel.

 

Leave a reply