
Opinia unui om oarecare, care nu are nimic de-a face cu ceea se întâmplă astăzi în societatea românească, inclusiv în cea din diaspora, nu e prea bine privită.
Musai să fii partizan, obligatoriu să faci parte dintr-o grupare – „elita” – sau alta.
Altfel, ești considerat ignorant, cel puțin, sau, mai degrabă… dușman al poporului.
Implicarea civică este – într-adevăr – necesară într-o țară cu probleme seculare, dar cine își asumă răspunderea să critice absolut tot ce se întâmplă astăzi în România. Decât, probabil, opinând doar pe rețele sociale.
Altfel e linșat mediatic. ȘI nu e exagerare.
E vizibil „din Cosmos”, cum afirmă un amic de-al meu, că lucrurile decurg in mod cotidian de o gravitate pe carenici țări din America Latină nu le poate pricepe.
Să mai susții că există soluții la un popor care nu are nimic de a vedea cu viață pe care o dorește cu ardoare din Occident, după intens, legendar, mahalagism politic, dar și civic, este de domeniul SF.
foto: DCnews
Dacă Garcia Marquez sau Llosa trăiau în România, operele lor ar fi avut o valoare și mai mare. Un Nobel era „prea puțin”. Trebuia inventat ceva mai nostim.
Caragiale, din nefericire, nu are notorietatea mondială a acestora, dar dacă trăia astăzi, era mai mult că sigur deținător al Nobelului, nici nu punem la îndoială. Suntem un popor… „Nobel”, dar de factură SF.
Totul e să fim optimiști, să înțelegem că vom trăi în continuare, poate chiar bine.
Doar atunci când vom înțelege că așa suntem noi, nu putem fi altfel.