Cum a ajuns USRPLUS ”number one”. E bine că Rareș Bogdan, Sighiartău, Roman&co. îi cer capul lui Orban?

Nici n-au ajuns bine la guvernare că liberalii au început războiul intern. Ludovic Orban, liderul PNL, a fost atacat duminică la scenă deschisă de Rareș Bogdan, ”numărul 2” în partid, iar luni de Robert Sighiartău, secretarul general și ”numărul 3” în PNL.

Cei doi îi succed astfel, la scurt timp, lui Florin Roman, liderul deputaților PNL din vechiul Parlament, care a declarat recent că e nevoie de un suflu nou la vârful partidului.

Roman fusese cel mai dur critic al lui Orban în ședința conducerii PNL din perioada în care liberalii negociau cu USRPLUS împărțirea puterii, ministerele, funcțiile.

Atunci, Florin Roman era port-drapelul grupului liberal de la Cluj, reprezentat de Emil Boc, Ilie Bolojan, Robert Sighiartău, Gheorghe Falcă, Mircea Hava&co., toți nemulțumiți de felul în care Ludovic Orban negociase cu Barna și Cioloș raportul de forțe în noul Guvern Florin Cîțu.

Și da, adevărul e clar: Ludovic Orban a negociat foarte prost pentru PNL!

Dacă a fost vina lui sau a conjuncturii nefavorabile PNL, nu mai contează.

Rezultatul negocierilor a fost că USRPLUS a obținut cele mai profitabile ministere (Fonduri Europene, Transporturi, Economie, Digitalizare), în timp ce PNL s-a ales doar cu ministere-problemă (Educație, Interne, Finanțe, Muncă), ceea ce i-a făcut pe criticii lui Orban să-l acuze pe acesta că a negociat în defavoarea PNL și în interes personal (apropo de obținerea funcției de președinte al Camerei Deputaților).

Din acel moment, a fost clar că USRPLUS și-a jucat magistral cartea în raport cu principalul partener de guvernare. Deși a obținut doar 15% în alegeri (față de 25% PNL), USRPLUS a profitat la maximul de șocul produs de pierderea alegerilor de către PNL în fața PSD: a forțat eliminarea candidaturii lui Ludovic Orban pentru un nou mandat de prim-ministru, a obținut cele mai puternice ministere de impact economic, a lăsat PNL în stare de tensiune urmare a acestei strategii foarte profitabile și, vedem acum, bine puse la punct de Dacian Cioloș și Dan Barna.

Coroborat cu războiul declanșat acum la vârful PNL, se poate spune că USRPLUS este la ora actuală liderul noii puteri, de vreme ce liberalii au intrat la guvernare fracturați intern și cu tensiuni care nu se vor stinge decât în momentul tranșării bătăliei interne pentru putere.

În vâltoarea liberală, USRPLUS trece acum drept pilonul de stabilitate al guvernării, și chiar este!, mai ales că unii dintre miniștrii săi (Vlad Voiculescu, Cătălin Drulă) au intrat rapid în pâinea problemelor din sistem; primul – prin organizarea campaniei de vaccinare, al doilea – prin lupta cu demascarea rețelelor de corupție din domeniul investițiilor în infrastructură.

Momentul ales de Rareș Bogdan, Robert Sighiartău, Florin Roman, Boc, Bolojan&co. nu este cel mai bun. Alegerile abia au trecut, orice om de bună-credință poate acuza PNL că, în loc să se ocupe de pandemie, autostrăzi, întreprinzători, consumă timp și energie în bătălia pentru putere din partid.

Și o astfel de obiecție este corectă!

Dar putea PNL să stea liniștit? Nu! Motivele sunt nenumărate, dar esența e una singură: liberalii plătesc încă prețul unei compoziții eterogene, încă neomogenizate după multe etape din istoria sa recentă: rămășițele PSD-iste ale epocii Tăriceanu, grozăvia cu USL, fuziunea cu PDL, ”implantul” unor oameni ca Rareș Bogdan aduși ca să ajute la scorul partidului (și a ajutat), dar nu fără consecințele de rigoare.

Pur și simplu, mai ales în moment de criză generală cum este pandemia actuală, PNL plătește prețul lipsei de armonie internă și scoate la suprafață bube mai vechi încă nevindecate.

Ieșirile unor Rareș Bogdan, Robert Sighiartău, Florin Roman sunt provocate nu neapărat de greșelile imputate lui Orban la guvernare sau în negocierile cu USRPLUS, ci de o problemă de fond, încă nerezolvată: lipsa de unitate internă, care este rodul unei creșteri neorganice a PNL de tipul ”prin noi înșine”, ci prin mișcări pompieristice de tipul aducerii lui Rareș Bogdan pe lista pentru europarlamentare.

Acest gen de practică politică ajută de moment un partid să ia un scor mai bun, dar la scara timpului și în momente de criză se decontează în rupturi precum cea actuală, pentru că fiecare tabără vrea să nu-și piardă influența.

În acest caz, Rareș Bogdan nu vrea să renunțe la imaginea din vremea jurnalismului de succes de la Realitatea TV, care riscă să se diminueze în timp dacă el se ”topește” printre liberali mai buni sau mai puțin buni fără ca, la final, să influențeze prea mult ADN-ul PNL în sensul ”reformării” clamate de gruparea din Transilvania.

Pe de altă parte, e logic ca nici Ludovic Orban să nu renunțe la poziția de putere dată de funcția de președinte al PNL. Până la urmă, dincolo de rateurile sale din ultimul an și ceva, Orban și-a asumat o guvernare în vremuri foarte complicate, în plină pandemie, cu o majoritate ostilă controlată de PSD și cu o țară lăsată fără bani de trei guvernări Dragnea absolut iresponsabile, care au ajuns să mărească pensiile cu 40% pentru a închide ochii românilor față de planul de a scoate România din UE (ROMEXIT).

Evident că, într-un astfel de context foarte greu, greșelile erau inevitabile. Și nu e nicio garanție că România n-ar fi suferit și mai mult cu Dăncilă prim-ministru sau cu orice alt liberal, oricât de genial ar fi fost el, în locul ex-premierului Orban.

Ludovic Orban și PNL au plătit un preț mult mai mare decât ar fi meritat în alegerile parlamentare din 6 decembrie. Și liberalii supărați pe el, dar și românii care fie au votat împotriva PNL, fie n-au votat din dezamăgire au greșit când au exacerbat teme precum explozia de la Spitalul din Piatra-Neamț, închiderea piețelor, afacerile cu produse sanitare etc.

Astfel de cazuri s-au petrecut peste tot în lume, inclusiv la case mai mari din vestul Europei, pentru că nimeni n-a fost pregătit pentru o criză ca aceasta; diferența e că, în Europa, mai ales în țările nordice bunăoară, nimeni n-a folosit greșelile Guvernului propriu pentru a-și regla conturi politice inter și intra-partidice.

Dar România e România, iar Orban și PNL au știut care e prețul balcanismului atunci când și-au asumat hățurile puterii într-un an care trebuia decontat de majoritatea PSD, nu de PNL.

Dacă Klaus Iohannis și Ludovic Orban nu forțau intrarea la guvernare în 2019, probabil că scorul PNL în alegerile din 6 decembrie 2020 era spre dublu. Sigur, nu puteai lăsa țara încă un an pe mâna lui Dăncilă și a baronilor PSD, pentru că actualul Guvern Cîțu ar fi moștenit în acest caz un faliment total, iar repararea daunelor ar fi costat generații.

Deci, o judecată onestă față de Ludovic Orban trebuia să țină cont musai de aceste date.

Dar aici a intrat în joc președintele Iohannis. El a forțat alegeri anticipate, caruselul demisiilor Orban, Cîțu, iar numirea lui Orban, a tocat PSD dincolo de limita suportabilului și a influențat masiv rezultatul prost de 25%. Iar la final, bomboana pe colivă, l-a pus pe Orban să-și dea demisia de la Guvern, după alegeri, fără nicio noimă; oricum urma să nominalizeze un nou premier, fie pe Orban, fie pe altul, la ce bun demisia pentru câteva zile?

Sigur, dacă planul lui Klaus Iohannis a fost să impună o nouă conducere, să-i spunem reformistă, la vârful PNL, atunci înțelegem toată această tevatură, cel puțin de la alegeri încoace. Dar deocamdată nimeni nu ne poate confirma așa ceva, prin urmare speculăm și doar putem lua act de o degringoladă liberală la care el însuși a contribuit cu vârf și îndesat.

Totuși, există și o parte bună pentru PNL în tot acest peisaj sumbru și demobilizator pentru liberali și votanții lor: cu cât mai repede se tranșează bătălia pentru putere internă, cu atât mai bine. 

De aceea, esențială este organizarea cât mai promptă a Congresului, nu amânarea lui spre toamnă. Și nu cred că echipa ardeleană pe axa Rareș Bogdan-Boc-Bolojan-Sighiartău-Roman-Flutur-Falcă va pierde bătălia pentru șefia PNL, dacă congresul va fi organizat mai repede.

Dimpotrivă, dacă Florin Cîțu va fi omul susținut de ardelenii liberali, acesta va avea șanse de a-l învinge pe Orban până nu-și uzează imaginea din cauza problemelor guvernării. Deci, cu cât mai repede, cu atât mai bine pentru ei.

Pentru că, altfel, frământările interne vor costa scump. Și nu neapărat partidul, căci asta contează mai puțin, ci România!

Imaginați-vă un ministru, hai să luăm exemplul Ralucăi Turcan de la Muncă și Protecție Socială: va fi ea un ministru bun, se va putea ocupa ca lumea de pensiile speciale, de ajutoare pentru românii afectați de pandemie, când trebuie să-și consume energia în paralel pentru războiul din partid? Nu, evident.

Or, dincolo de cât de afectat va fi PNL din această cauză, cei mai afectați vor fi românii de rând. Este fără putință de tăgadă: bătălia din PNL, dacă nu este tranșată imediat, va costa mult viața și chiar viețile românilor!

Că va fi Florin Cîțu președintele PNL, că va fi Rareș Bogdan sau Ludovic Orban, liberalii nu mai pot băga gunoiul intern sub preș. Prețul plătit va fi mult prea mare.

România – deși a votat din nou prost în 6 decembrie 2020, pedepsindu-i exagerat pe cei care au încercat, într-un an din 4, să îndrepte nenorocirile făcute de guvernele Grindeanu, Tudose și Dăncilă – așteaptă acum și are mare nevoie de guvernare pe bune.

Nu avem bani, nu avem fonduri UE, spitale, autostrăzi, agricultură, educație, aproape că abia mai avem o țară, de aceea orice nu este în interesul guvernării rapide și eficiente trebuie trecut în planul doi.

Mi-a plăcut un slogan al unui candidat PNL de la Gorj, Ion Iordache, votat în cele din urmă senator în noul Parlament: ”Hai la treabă!”.

Exact asta așteaptă România de la PNL, de la USRPLUS, de la Guvernul Florin Cîțu și majoritatea actuală parlamentară: să rezolve ce nu s-a rezolvat de zeci de ani în România.

Este o mare responsabiliate, dar și o mare povară totodată.

Așa ceva nu poți duce – și am mai spus asta și când încercam să țin piept atacurilor USRPLUS la PNL din campanie – decât prin unitate, spirit de echipă, curaj, determinare, forță politică.

Asta e valabil și în interiorul coaliției care a născut Guvernul Cîțu, și în PNL.