Bucureștiul este unul dintre cele mai poluate orașe din Europa, cu un indice mediu de 74% în ceea ce privește noxele pe care bucureștenii le inhalează zilnic.
Din întreaga suprafață a capitalei, doar 7,5% este ocupată de spații verzi, fiecărui locuitor revenindu-i doar aproximativ 10% metri pătrați din spațiul viu al orașului, față de alte capitale europene unde procentul este chiar și de zece ori mai mare. Au fost și zile, în plină pandemie, în care gradul de noxe a atins pragul critic de 100%. Poluarea este al doilea factor de risc, după fumat, care duce la instalarea sau la agravarea bolilor respiratorii, după cum arată medicii pneumologi citaţi de Deutsche Welle.
Conform Institutului Național de Statistică, în București sînt înregistrate oficial 1,4 milioane de mașini la care se adaugă cele în tranzit. La cei 1,8 milioane de locuitori ai Capitalei, fiecăruia îi revine cîte un automobil dacă, pe de o parte, scădem minorii, familiile care trăiesc sub pragul sărăciei și persoanele foarte înaintate în vîrstă, iar pe de altă parte dacă adăugăm familiile îmbogățite care au cîte 2-3 sau chiar mai multe mașini la poartă.
De la un an la altul, parcul auto din România a crescut cu 7-8%.
Groapa de gunoi de la Glina, din marginea Capitalei, este un coșmar pentru bucureștenii care trăiesc la 70 de metri de un munte de gunoi de peste 100 de metri. După aderarea la Uniunea Europeană, România avea obligația de a reabilita sau de a închide depozitele de deșeuri care nu se conformau normelor europene. Nici acum groapa de gunoi de la Glina nu a fost închisă și nici alte 68 de astfel de focare de infecție din apropierea marilor orașe din țară.
Arderea deșeurilor a rămas aceeași practică în urma căreia locuitorii sînt obligați să respire aerul îmbîcsit de noxe, în timp ce țările Uniunii Europene alocă sute de miliarde de euro pentru a fi investite în sănătatea mediului și a populației. În România, miniștrii Mediului, agențiile de protecție a mediului și funcționarii publici trec de atîtea ori pe lîngă mormanele de deșeuri fără să le vadă.
Atitudinea autorităților față de sănătatea mediului nu este însă diferită de aceea a multor locuitori din mediul urban, dar și din cel rural. Peturi, cutii de conserve, resturi menajere în putrefacție, haine vechi, piese de mașină și multe altele sînt aruncate de-a lungul căilor ferate, în păduri, în rîuri sau lacuri, la marginea cîmpurilor, în curțile caselor părăsite – într-un cuvînt, pe toată întinderea unei țări fără stăpîn.
Adică peste tot unde au loc chiolhanuri, tîrguri, festivaluri în aer liber, manifestații, pe stadioane, în parcuri. Garda de Mediu, acolo unde își face apariția, aplică amenzi simbolice, așa cum ordonă o lege mai mult decît permisivă în ceea ce privește protejarea mediului.