miercuri, decembrie 2

CORONA-JURNAL. Am trecut de barajul Poliţiei, dar geamul maşinii tot blocat rămâne!

0
457

Episodul 3. În filmarea precedentă, aţi putut afla ce presupune un “clinci” cu Guardia Civil, aici, În Spania.

Mă rog, exagerez, n-a fost chiar un clinci, ci o întâlnire la drumul mare în care ei verificau ce caut eu la volan când, în carantină, trebuia să stau între patru pereţi.


Ca să nu uit: ieşisem după 17 zile de stat pe 50 de metri pătraţi, cam atât are căsuţa fratelui meu în care locuiesc aici, în Serra, Comunidad Valenciana, Spania.

Nu eram disperat să ies, LUMEALIBERA.RO mă ţine ocupat zi-lumină, dar îmi lipseau cam multe: cafea, zahăr brun, lapte semidegresat, cafea fără cofeină, banane, ceapă, ardei etc.

Hai că sunt culmea! Adică mă plâng de carantină, dar eu am hambarul casei plin cu bunătăţi la care multă lume nu visează.

Şi nici măcar nu-mi permit mare lucru. Apropo, GRACIAS! Adică, un sincer MULŢUMESC prietenilor donatori de pe platforma PATREON.

Şi cu ajutorul lor, pot să ies la cumpărături minimale şi chiar să dau nas în nas cu Guardia Civil, aşa cum aţi putut afla AICI.

Ştiu că, mai ales în astfel de vremuri, donaţiile voastre sunt şi mai preţioase, că efortul pe care îl faceţi e şi mai mare, tocmai de aceea mă plec în faţa voastră.

O menţiune specială pentru un prieten din Germania, deşi vrea să rămână anonim, care a venit la Valencia să mă vadă şi mi-a spus aşa: “Laurenţiu, investiţia pe care o fac eu în tine pentru a rămâne jurnalist liber e infinit mai mică faţă de ce bani bagă prietenii de la Răsărit în presa fake news din România”.

I-am dat dreptate. Acum ştiu că toţi cei ca mine rezistăm datorită celor ca voi, prietene.

Te mai aştept, când vor fi trecut belelele, să mai povestim la un vin roşu, lângă malul mării. Mi-e dor de acele momente. Încă mă hrănesc cu el, mai ales acum de când cu izolarea. Mai ţii minte? Ce combinaţie! Marea învolburată, terasa care nu ne proteja cu nimic de vânt :), vinul atât de bun maturat în butoaie de stejar şi, mai presus de toate, plăcerea de a vorbi despre lume şi viaţă!

Mi-e dor şi de cerul din filmarea de mai jos. Şi de munte. De peisaj. Chiar şi de Guardia Civil. Până şi de maşina mea obosită, pe care am filmat-o înainte să intru în casă ca să vedeţi că nu mă rup în figuri, fără a face din asta un scop în sine.

Priviţi la final butonul rupt de pe uşa din stânga maşinii, care nu-mi mai permite să deschid geamul lateral din care cauză s-au cam enervat pe mine poliţiştii. Dar nu mi-au făcut niciun rău, nici măcar nu m-au luat la întrebări, m-au lăsat să trec pentru a-mi duce sacoşele în casă şi-a putea să continui carantina, aici, alături de voi.

Mergem umăr la umăr împreună! Curaj! Fruntea sus! Şi nu vă lăsaţi furaţi de răul care vă intră în viaţă prin ecrane specializate în duşmănie. Să fie pace!

Eu mă lupt pentru ea şi vă aştept să călătorim împreună pe valurile binelui.

Nimic nu ne împiedică să alegem jumătatea plină. Nici măcar coronavirusul.

Pe mâine!

Puteţi susţine acest jurnal scris şi video, AICI

 

Alte episoade

CORONA-JURNAL. E frumos sub cerul Valenciei! Până te opreşte Guardia Civil…

CORONA-JURNAL. Prima zi afară din casă, după 17 zile

Leave a reply