miercuri, februarie 24

Căsătorii forțate ale fetelor siriene în Liban pentru a evita dificultățile economice

Impulsate de necesități, tot mai multe familii siriene incropesc o căsătorie pentru fiicele lor la vârste mult prea fragede, pentru a reduce numărul gurilor de hrănit
0
503

Acutele nevoi ale familiilor siriene adăpostite de războiul din Siria, în țara vecină, Liban, conduc la o creștere a aranjamentelor matrimoniale la o vârstă tot mai tânără

 

 

“Neila Zubur apare cântand cu o brățară de aur sclipitoare. Cu fiecare întrebare își reajustează timid vălul de pe frunte.

 

Inelul pe care îl poartă face parte din zestrea pe care tocmai a primit-o la vârsta de 14 ani după ce a fost căsătorită de familia ei într-un acord informal printre refugiații sirieni în orașul libanez Arsal, la granița cu Siria.

 

La refugiada siria Neila Zubur, de 14 años, tras contraer un matrimonio concertado en un asentamiento informal de Arsal.

 

Prăbușirea economiei libaneze face ravagii asupra populației cele mai vulnerabile, cum ar fi cele care au fugit dintr-un război care a durat un deceniu.


 

Impulsate de necesități, tot mai multe familii siriene incropesc o căsătorie pentru fiicele lor la vârste tot mai fragede, pentru a reduce numărul gurilor de hrănit.

 Într-o zi la începutul anului și in mod brusc, tânărul sirian, Miri, în vârstă de 20 de ani, a apărut la ușa cortului unei familii și i-a cerut mâna.

 

Tatăl Zuburei a consultat-o,ea a dat afirmativ din cap fără să fi văzut vreodată chipul logodnicului sau să fi schimbat un singur cuvânt cu el. 

 „Nassib”, adica “fie voia Domnului, destinului, si astfel tânăra soluționează problema recurgând la termenul folosit în arabă pentru a se referi la ceva ce este destinat în viață.  

La o vârstă fragedă, viața i-a fost deja grav afectată: avea cinci ani când a izbucnit războiul sirian în 2011, șapte ani când familia a fugit din orașul natal din Qalamun, o regiune din vestul Siriei, pentru a-și căuta refugiu în apropierea Libanului invecinat.

Și 11 ani, când renașterea luptelor dintre jihadiștii Statului Islamic (ISIS) și soldații libanezi și-au forțat familia să fugă din nou, de data aceasta direct în Liban, pentru a se stabili în lagărul Wafaa al Outhman din Arsal.

 

 

Vistas sobre un asentamiento informal en la localidad libanesa de Arsal donde habitan 65.000 refugiados sirios.  Imagine asupra unei așezări informale din orașul libanez Arsal, unde trăiesc 65.000 de refugiați sirieni.

„Am schimbat mai multe fotografii și mesaje pe WhatsApp, timp de o lună și apoi ne-am căsătorit”, spune Zubur înainte ca soacra sa, Wafaa Al Qadi, în vârstă de 57 de ani, să monopolizeze conversația cu adolescentul.

„Fiul meu lucrează în cariera de piatră și s-au mutat singuri într-un cort”, spune femeia.

Carierele din Arsal sunt principala sursă de lucru în acest oraș. Se plătesc trei euro pe zi. În ultimul an, jumătate din cei 4,5 milioane de libanezi au scăzut sub pragul sărăciei.

În ceea ce-i privește pe sirienii, 9 din 10 abia supraviețuiesc în sărăcie extremă, potrivit datelor ONU, care înregistrează 865.000 de refugiați.

La rândul său, guvernul libanez avertizează despre crește numărul sirienilor pe teritoriul său, numarul acestora  ajunge la peste 1,5 milioane.

 

Și dacă cifrele semnalează că există câte un sirian la trei libanezi, în țară, în Arsal sunt mai numeroși decât populația locală, anume aproximativ 65.000 de sirieni față de doar 35.000 de libanezi.

 

Valoarea lirei libaneze față de dolar a scăzut cu 80% în ultimele 15 luni, reducând drastic puterea de cumpărare a refugiaților ( dar și a restului populației).

În plus, ajutorul familial pe care îl primesc de la ONU a scăzut de la 143 la 40 de euro pe lună.

Reducerea cheltuielilor pentru scolarizarea copiilor si adolescentilor a fost unul dintre “mecanismele” la care au apelat familiile de refugiați pentru a face față deficitului.

 

 O altă cale a fost căsătoriile cu minore

Agenția ONU pentru Refugiați (UNHCR) a înregistrat o inspaimantatoare creștere a căsătoriilor de copii de la începutul pandemiei în rândul populației siriene.

 

“În zone precum Beirut sau Muntele Liban, unde locuiesc aproximativ 207.000 de refugiați, creșterea acestora este de 6% începând cu al treilea trimestru al anului 2020”, a declarat Lisa Abou Khaled, purtătorul de cuvânt al organizației din Liban, într-o conversație telefonică.

 

 

 

Dos pequeños juegan en un asentamiento informal para refugiados sirios en Arsal.
Copii jucându-se în gunoaie

 

În Arsal, un loc sărăcit și aglomerat, numărul căsătoriilor dintre minori  este in crestere

 “Numărul căsătoriilor cu minori a crescut între 30% și 35% de la începutul pandemiei”, estimează Ziad Abou Hoch, președintele ONG, Urda Spania, la Beirut.

 Prezent în acest oraș de un deceniu, “Urda” a efectuat un sondaj  recent cuprins pe un eșantion  de 2.000 de căsătorii, dintre care se concluzionează că 21% au fost celebrate cu un minor.

 

 Exista entitati religioase oficiale musulmane siriene care pot fi înregistrate legal în Liban.

 În țară există 18 entitati oficiale siriene care guvernează problemele de statut personal conform propriilor coduri și recunosc căsătoria minorilor de la vârsta de 14 ani.  

Două dintre aceste coduri musulmane stipulează ca varsta minima la 9 ani  pentru ca fetele să poata fi căsătorite cu autorizația părintească.  

Alte coduri o plasează la 14 ani.

 

Organizațiile libaneze pentru apărarea drepturilor femeilor, precum Kafa („Destul”, în arabă) luptă de mai bine de un deceniu împotriva legii care protejează căsătoria minorilor, deși propunerea „rămâne în sertarele Parlamentului și nu pe agenda ”, a declarat co-fondatorul organizației Zoya Rouhana.

 Pe parcurs, totuși,  au câștigat bătălii importante, cum ar fi abolirea în 2017 a articolului 522 din Codul penal libanez, prin care un violator al unei femei, chiar dacă era minoră, putea scăpa de închisoare dacă se căsătorea cu victima sa. 

 

Copilării răpite

Întorcându-ne la cortului Neilei Zubur, soacra acesteia explică alegerea ei: „Fiul meu a vrut să se căsătorească și cumnatul meu ne-a asigurat că este o fată bună.

Mai mult, ea crede ca “nurorile la 14 ani sunt mai docile și mai ușor de educat decât la 18 ”.

Nupțialele se potrivesc tuturor părților implicate: acestea mulțumesc  soacra, tânărul care dorea să se căsătorească, dar mai ales  părinții miresei, care nu mai puteau face față nevoilor a cinci copii.

 

„Părinții isi căsătoresc astăzi fiicele lor la o vârstă mai fragedă, de 13 sau 14 ani, comparativ cu 2019, când vârsta medie era între 16 și 17 ani”, spune purtătorul de cuvânt al UNHCR.

 

 

 Varsta a scazut in aceste vremuri, dar nunțile cu minori nu sunt o noutate.

 „Mi-au furat si mie, tinerețea. Când aveam 14 ani, m-au căsătorit cu un bărbat de 31 de ani. Cad doream  să ies afară ca să mă joc cu prietenii mei, parintiim-au atentionat si mi-au amintit că sunt deja femeie pentru că sunt însărcinată “, spune Syrian Turfa Nasser,  care a născut nouă copii înainte de a împlini 35 de ani.

Trei tineri au defilat deja prin cortul ei, din Arsal, pentru a cere mâna fiicei sale mai mari, Ghada, în vârstă de 18 ani.

Nasser refuză categoric să o căsătorească până când tânăra va fi capabilă „să decidă singură ce vrea de la viață”.

 Cel mai sensibil lucru cu care ne confruntam, în cazul fetei, spune aceasta, a fost faptul că opinia ei nu a fost niciodată luată în considerare deoarece toată lumea, incepand de la soacra ei la tatăl ei si până la soțul ei, au decis pentru ea.

La fel s-a intamplat si atunci când soțul ei s-a căsătorit cu o a doua soție. 

 Astăzi, Nassar asigură că nu va permite fiicei sale să sufere aceeași soartă.

 

 

Neila Zubur, de 14 años, posa con su suegra Wafaa Al Qadi, de 57 años, en su nueva tienda tras contraer matrimonio.

Neila Zubur, de 14 años, posa con su suegra Wafaa Al Qadi, de 57 años, en su nueva tienda tras contraer matrimonio

 

Obiceiurile sociale siriene au fost menținute în exil.  

Nasser regretă că nu a avut de ales, dar Zubur consideră sigur că și-a fondat propria casă la 14 ani, chiar dacă are statut de refugiat și în traieste intre cei 16 metri pătrați standard măsurați de corturile subrede în care locuiesc oaspeții: niste pânze care acoperă fierele de călcat, mai multe saltele pe un covor, o sobă și un “orificiu” care servește simultan ca toaletă și duș.

„ Sunt căsătorita de patru luni și sunt însărcinată în trei luni”, spune cu mândrie Najua Hussein al Hussein, în vârstă de 16 ani, aflata într-o altă așezare informală din Arsal.

Cumnata ei, Shazaa Ali Amar, în vârstă de 19 ani, își întoarce privirea neliniștită: încă nu a are copii, în cei trei ani de căsătorie, ceva considerat ca “rău social“.

 

După cum este un lucru obișnuit, ambele au părăsit cortul tatălui lor pentru a se alatura familiiei soțului.  

 

Spre deosebire de generațiile anterioare, în aceste căsătorii timpurii mai recente există o diferență mai mică de vârstă intre soți, care este, de obicei, de vreo douăzeci de ani.  

 

 

„Dacă vrei sa fii o soție bună, păstrează-ți casa curată și mâncarea gata când soțul tău vine acasă de la serviciu, astfel bărbatul nu va simți nevoia să caute o altă femeie”, spune Al Hussein.

 

 

Ca și cumnata sa, a renunțat la studii, la 14 ani, dar spre deosebire de Amar, din cauza impotrivirii sotului, nu poate sa se gandeasca la o eventuala revenire la cursuri.

Soțul meu nu stie citi sau scrie; De aceea aș vrea să continui să studiez și astfel să putem ajuta viitorii noștri copii cu temele lor ”, se plange Amar.  Dar confruntată cu refuzul soțului ei, tânăra a renunțat. 

 

Mai puțini copii școalrizati

ONU indică căsătoria  și munca timpurie, a copiilor, ca fiind cauzele scăderii numărului de refugiați sirieni la școală.

“Doar 13% dintre tinerii sirieni cu vârste cuprinse între 17 și 24 de ani primesc o anumita instruire superioara, în timp ce 66% dintre copiii cu vârste cuprinse între 5 și 17 ani urmează doar învățământul primar, potrivit statisticilor UNHCR, agenția pentru refugiați a agenției. „ Aici si acum nu există universități sau centre de formare profesională cum existau candva în Siria, unde erau și gratuite; astfel că tinerii sunt nevoiti sa se căsătoresc, astfel, mai devreme ”, spune Jamal al Zohari, un fermier în vârstă de 50 de ani din regiunea siriană Homs. Căsătoria ca refugiat este, de asemenea, mai ieftină în Liban decât în Siria, unde bărbații trebuie să cumpere o casă înainte de a întemeia o familie, în timp ce în așezările informale din țara vecină este suficient să poți plăti cei opt euro pe lună pe care îi costă să închiriezi un cort în așezările informale. Cu economia aflata în scadere, de asemenea, din ce în ce mai frecvent vedem copii sirieni scotocind prin containere de gunoi. Munca copiilor între 5 și 17 ani a trecut de la 2,6 la 4,4% într-un an, potrivit datelor ONU. 

articol tradus si adaptat din elapis.com

foto: Natalia Sancha, El Pais

Leave a reply