marți, octombrie 20

Axa care distruge învățământul superior: Consiliul Rectorilor-CNATDCU-ARACIS

1
507

LUMEALIBERA.RO continuă să transmită dezbaterea despre soarta Educației lansată de Universitatea ”Constantin Brâncuși”. Dumitru Miron, președintele Senatului Academiei de Studii Economice (ASE) București a deschis miercuri seria dialogurilor despre schimbările pe care le provoacă pandemia în sistemul de învățământ. Însă cel care a zdruncinat efectiv audiența a fost Adrian Gorun, președintele Senatului Universității ”Constantin Brâncuși”, din Târgu-Jiu.

Dumitru Miron, președintele Senatului Academiei de Studii Economice (ASE), prezent la conferința ”Dialoguri la poarta Infinitului”

Adrian Gorun a pledat pentru schimbări radicale în structurile sistemului universitar, pe de o parte din cauza provocărilor pandemiei (pe care le-a descris impecabil prof. dr. Dumitru Miron, de la ASE), pe de alta urmare a dezastrului girat de ani buni în învățământ de organisme-parazit, unele înființate pe model de clan (Consiliul Național al Rectorilor), altele fără nicio răspundere în atribuirea diplomelor și doctoratelor, dar care au permis abuzuri grave (CNATDCU, devenit uneori complice la sarabanda plagiatelor). Nu în ultimul rând, ARACIS, organism creat pentru garantarea calității în Educație, care a sfârșit prin a semăna cu o cloacă de interese.


Toate sunt vinovate de degradarea calității în educația românească, susține Adrian Gorun. Evident, nu trebuie omis factorul politic și influența partidelor și guvernărilor, care au permis dezvoltarea acestei caracatițe de tip mafiot în mediul universitar despre care vorbește Gorun, mare consumatoare de resurse financiare, dar cu rezultate invers proporționale sumelor ”supte” din banii universităților sau de la buget.

Dezvăluirile lui Gorun scot la suprafață legături incredibile și la prima vedere de neconceput, cum este cea dintre fostul ministru Daniel Funeriu, privit odinioară ca un reformator în sistem, și Mihnea Costoiu, fost ministru PSD. Funeriu i-a parafat lui Costoiu confirmarea ca rector al Universității Politehnice București, deși acesta din urmă nu are nici doctorat, darămite carieră universitară de prestigiu așa cum cere statura unei funcții de rector.

Mai grav, Funeriu este un om cu o respectabilă carieră profesională în domeniu, adică dintr-o lume opusă celui pe care el însuși l-a numit ca rector al uneia dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ superior, o blasfemie incredibilă și imposibil de înțeles din perspectiva unuia cu pretențiile lui Funeriu!

Intervenția prof. dr. Adrian Gorun pe tema reformei din Educație

  • Aceste trei organisme, unele doar consultative, mănâncă multe resurse și blochează efectiv dezvoltarea universităților. O să analizez comportamentul lor pe trei paliere: legitimitate, reprezentativitate, relevanță
  • Unele funcționează de zeci de ani, dar n-au făcut altceva decât să-și erodeze total credibilitatea în rândul oamenilor școlii și pe de altă parte vedem cât de mult s-a ”îmbunătățit” sistemul. Pentru că vedem influența lor în integrarea absolvenților pe piața muncii, unde efectul este devastator.
  • Consiliul Național al Rectorilor (CNR) este un organism fantomă, care își arogă competențe pe care nu i le dă nici legea și pe care nici nu le poate exercita. Din punct de vedere al legitimității sale, afirm ferm: rectorii în momentul în care au fost aleșii sunt legitimi în raport cu universitatea în care au fost aleși. Asta nu înseamnă că ei sunt competenți să decidă în CNR față de alte universități.
  • Cum s-a constituit acest CNR? E constituit pe baza unei autentificări la un notariat din Brașov, parafate pe vremea fostului președinte Chiriacescu, acum trecut în neființă. Dar printr-un act notarial poți face oriunde în România jdemii de organisme. Dacă alți rectori se desprind din acest CNR și fac tot printr-un act notarial alt Consiliu al Rectorilor, asta cum ar fi? Pentru că se poate, dacă s-a putut la notariat cu actualull CNR. Culmea e că universitățile plătesc o taxă ca să fie acceptate în acest CNR. Atenție la această mârșăvie!
  • Ce face acest CNR? Se întâlnesc la diverse mese, discuții, la partide de vânătoare… Să mă contrazică, dacă nu e așa! CNR nu e legitim ca organism pentru că nu poate decide pentru toate universitățile. Acest organism nu e îndreptățit legal să ia decizii pentru universități. Încalcă flagrant principiul autonomiei universitare. Nu poate CNR să decidă peste Universitatea Asachi din Iași, de exemplu. Deci fiind nelegitim, e clar că nu vom ține cont niciodată de deciziile luate la mesele lor de ospăț.
  • Adrian Gorun, președintele senatului Universității ”Constantin Brâncuși”, la conferința ”Dialoguri la poarta Infinitului”

    În privința reprezentativității, CNR este reprezentativ pentru el, dar nu pentru universități. Cum să decidă acești rectori ce se întâmplă la Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș, de exemplu? De ce acest organism a tăcut când a fost adoptată pe ascuns, fără dezbatere în Parlament, Legea 1 pe 2011 (pe vremea lui Daniel Funeriu – n.r.)? De ce CNR a tăcut când un rector ca Marga a fost scos pentru că avea două mandate, iar unii ei, după ce au luat pauze din funcție de una-două săptămâni, sunt acum în cel de-al treilea mandat?

  • CNR și-a arogat puteri discreționare imixtionându-se în viața universităților. Relevanța. Cât contează acest CNR în spațiul academic? N-au produs nimic de când funcționează. A, ba da, au produs clientelă! Să facă din mandatul rectorilor unul pe viață. Cu nerușinare au făcut acest lucru, inclusiv la universități prestigioase.
  • Apoi, cum pot să fie rectori oameni fără doctorat?! Și aici, marele reformist Funeriu a emis ordinul de confirmare a unor rectori fără doctorat (n.r-aluzie la Mihnea Costoiu, actualul rector la Universitatea Politehnică București, care a venit aproape direct din stradă și a ajuns șeful uneia dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ superior, umilind practic toată istoria fostului IPB, cadrele universitare, reputația lor)
  • O asemenea organizație e mare consumatoare de resurse, cu acele solicitări care obligă universități să achite o taxă de membru CNR.
  • Al doilea organism aflat acum în chinurile refacerii: Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, CNATDCU. Nu știu să existe în sistemele naționale de învățământ superior europene un asemenea organism. El e un organism care ar trebui să gireze corectitudinea. De ce spun că utilitatea lui e orientată politico-partinic, nu educațional-competitiv: păi cine are în competență elibererarea diplomelor, acest Consiliu? Nu, ci universitățile. În momentul absolvirii, diplomele sunt eliberate de universități, nu de acest CNTADCU.
  • Deci universitățile poartă întreaga răspundere legală privind eliberarea diplomelor. Au fost extrem de multe lucruri ilegale legat de diplome, dar n-am văzut niciun membru al CNATDCU care să suporte consecințe. Dar au au girat plagiate de doctorate răsunătoare, vezi și dezvăluirile jurnalistei Emilia Șercan. Cine oare a girat modalitățile în care universități mari, respectabile, au acordat titluri care au fost apoi retrase?
  • În condițiile în care s-a constatat că un doctorat a fost dobândit din plagiat, nu CNATDCU a retras acel titlu dobândit fraudulos, ci universitățile însele. Iar unele dintre ele, doar din lașitate au aruncat problema în spatele CNATDCU.
  • Alt element: cum sunt selectați membri CNATDCU. Aici apare o cenzură pe față. În primul rând este o intervenție directă a Ministerului atunci când se realizează selecția. Au fost introduse o puzderie de ONG-uri care propun și ele membri. În plus, funcțiile de conducere, de-a lungul timpului, au purtat culoarea partidelor de guvernământ. Unii membri ai CNATDCU sunt valoroși, alții dovedesc o incompetență epistemică acută în domeniile lor.
  • Ce mai face acest organism: evaluează dosarele de abilitare ale cadrelor didactice, dar mulți dintre cei care sunt puși să decidă, conform articolului 3 din Regulamentul de organizare, nu au calitatea de îndrumător de doctorat! Din start, este o poziție umilitoare. Cine sunt membri? Unii sunt iluștri anonimi, nerespectați pe domeniile lor, care au scris două-trei articole pe care nu le-a citit nimeni. Au fost însă în trecut acolo oameni remarcabili, ca Ioan Aurel Pop, Nicolae Manolescu, Eugen Simion sau Ionel Haiduc, dar acum e cu totul altceva.
  • Se ridică problema desființării acestui organism. Eu consider că dacă nu se desființează total, măcar să fie reformat radical. Dar mai bine reveniți, oameni buni, la ce era pe vremea lui Spiru Haret sau Angelescu! Faceți un Consiliu General al Educației alcătuit din cele mai proeminente personalități, care să nu mai aibă legătură cu interese de grup sau cu partide, ci să fie eminențe ale intelectualității și școlii românești, fiecare pe domeniul său.
  • Bunăoară, cine poate decide în Litere în fața unui Eugen Simion sau Nicolae Manolescu? Sau cine poate decide în fața unor Flonta și Marga în Filosofie? Astfel de personalități ar trebui să facă parte dintr-un organism precum acest CNATDCU, nu persoane fără carieră robustă în spate, unii dintre ei trimiși acolo politic.
  • Cel de-al treilea organism este acest ARACIS, ce și-a însușit din atribuțiile Ministerului Educației, pe dedesubt, și care se pronunță în privința calității în învățământul superior. Acum e un organism cu monopul deplin asupra Educației, pentru că nu are alternativă. Este un acut conflict de interese, pentru că își racolează oameni din universități, în timp ce toate universitățile sunt în competiție pentru atragerea de noi studenți. Cei care fac acum parte din acest organism cenzurează acțiunile universităților de a câștiga studenți. Niciunde în lume colegii nu sunt cenzurați de alți colegi. Zeci dintre ei sunt cunoscuți ca inexistenți în viața universitară. Acest ARACIS care taie și spânzură a fost construit pe structuri strict politice. S-au bătut în Parlament pe cine ia președinția, la constituire, primul președinte a fost propus de PRM, de exemplu.
  • Exsfoliază de bani universitățile, te duc efectiv spre faliment! Sursele de finanțare sunt două de bază: contractele cu Ministerul Educației și taxele pe care le plătesc universitățile pentru acreditarea și autorizarea unor programe. Vom cere să-și facă publice veniturile! Taxa de licență a fost 26.000 de lei și au mărit-o. Umblă toată ziua cu nasul în documente, evaluând cantitatea nicidecum calitatea, apoi te pomenești că dau ei brusc un verdict care te blochează complet.
  • Conflictul de interese este că unii membri provin din universități aflate în competiție cu alte universități, blocând inițiative care le-ar diminua puterea de a atrage studenți la propriile programe. De ce Ministerul permite așa ceva? Unul dintre vicepreședinții ARACIS este soția rectorului la Universitatea București (n.r. – soția lui Mihnea Costoiu, fost ministru PSD-ist, actualul rector la UPB).
  • Hai să fim serioși! Chiar sunt peste tot?
  • Cine ar putea să refacă credibilitatea acestui ARACIS? Un organism nou constituit exclusiv din personalități de prim-rang, profesioniști care au dovedit în activitatea lor că merită încrederea universităților. Faceți asta și putem da o șansă învățământului superior românesc! 

 

1 comment

  1. Prof.univ.Dragulanescu Nicolae 10 iulie, 2020 at 10:34 Răspunde

    CONCLUZIILE studiului meu “ASIGURAREA CALITATII EDUCATIEI EUROPENE SI POZITIA ROMANIEI IN CADRUL SPATIULUI EUROPEAN AL INVATAMANTULUI SUPERIOR” (v. academica.edu) :
    CONCLUZII
    Analiza conformității sistemului românesc de învățământ superior față de cerințele specificate în documentul ESG și a modului de implementare a acestor cerințe în universitățile din România a demonstrat faptul că problemele acestui sistem au fost generate de procesele inadecvate de elaborare a politicilor, având cauze atât la nivel macro (eșecuri propagate de sus în jos) cât și la nivel micro (eșecuri propagate de jos în sus).
    1. Asigurarea calității educației nu a fost internalizată de către universitățile din România, în principal din cauza reglementărilor naționale ambigue și contradictorii dar și pentru că le lipsește aportul persoanelor „din teren”.
    2. Deosebirile ce ar trebui să existe între conceptele și – ambele fiind stabilite și cerute prin documentul european ESG (și impuse în România prin Legea nr.87 / 2006) – sunt dificil de identificat, înțeles, acceptat și practicat. Deoarece ambele concepte/ acțiuni fac obiectul unei politici publice, ar rezulta că trebuie implementată de universitate doar pentru ca aceasta să se conformeze prevederilor Legii nr.87/ 2006 și reglementărilor guvernamentale privind ACE, decât să îmbunătățească efectiv calitatea universității.
    3. Asigurarea calității educației în învățământul superior – conform modelului stabilit în România prin Legea nr.87/ 2006 privind ACE, pentru a se conforma cerințelor ESG – nu a fost corelată conceptual și metodologic cu cadrul și cultura calității existente în universitățile românești.
    4. Ineficiența evidentă a abordării românești a asigurării calității educației a fost generată de respingerea neoficială a terminologiei, principiilor și cerințelor stabilite prin familia standardelor ISO 9000 precum și prin creșterea aberantă a numărului de documente cerute de către autorități (numai în scopul de a „dovedi” că au fost efectuate anumite acțíuni!). Creşterea exponențială a numărului documentelor inutile – de furnizat în mod continuu evaluatorilor externi de fiecare universitate evaluată a reușit să demotiveze personalul academic și nu a faciltat și stimulat acțiunile universităților pentru a studia, cerceta, identifica și aplica cele mai eficiente instrumente și metode de asigurare a calității educației. În consecință, cel puțin în România, implementarea așa-numitului “mecanism” de asigurare a calității educației în cadrul sistemului național de învățământ superior existent – în loc să genereze valoarea adăugată dorită (încredere) – a devenit un generator real de birocrație suprapusă unor vechi probleme nesoluționate.
    5. Deoarece așa-numitul (introdus în România prin efectul Legii nr.87/ 2006), a produs deja numeroase “efecte de disfuncționalitate neașteptate și perverse în raport cu obiectivele asigurării calității”, acest model trebuie să fie abandonat și înlocuit cu un alt model, mult mai eficace și mai eficient. Iar Legea nr.87/ 2006 ar trebui să fie profund modificată sau anulată!

Leave a reply