Călău și victimă: Criza climatică amenință securitatea energetică globală

15% dintre centralele nucleare și o treime din centralele termice care au nevoie de apă pentru a se răci sunt deja în zone de stres hidric, avertizează un studiu al Organizației Meteorologice Mondiale.

Sectorul energetic mondial este călău și victimă atunci când vine vorba de schimbările climatice. Călău pentru că combustibilii fosili – petrol, gaze și cărbune – care sunt acum folosiți pentru a produce cea mai mare parte a energiei lumii sunt principalii responsabili pentru gazele care supraîncălzesc planeta. Și victimă pentru că, la rândul său, acest sector este grav lovit de această criză.

Un raport comandat de Organizația Meteorologică Mondială (OMM) și la care au participat 26 de agenții și organizații internaționale, avertizează că „schimbările climatice pun în pericol securitatea energetică în întreaga lume”.

În ultimele luni, cea mai dură față a acestui avertisment a fost dezvăluită cu problemele pe care unele centrale nucleare au fost nevoite să se răcească din cauza secetei sau a prăbușirii producției hidroelectrice în multe țări. Raportul avertizează că „schimbările climatice afectează direct furnizarea de combustibil, producția de energie și rezistența fizică a infrastructurii energetice actuale și viitoare”. Mai exact, „valurile de căldură și seceta pun deja la încercare producția existentă de electricitate”.

Experții de la OMM și de la celelalte agenții care au pregătit acest document explică că în 2020 „87% din producția mondială de energie electrică furnizată de sistemele nucleare, termice și hidroelectrice depindea direct de disponibilitatea apei”. Adaugă: „O treime din centralele termice care depind de disponibilitatea apei proaspete pentru răcire sunt deja amplasate în zone cu stres ridicat de apă”. Același lucru este valabil și pentru „15% din centralele nucleare existente”, potrivit elpais.

Problema nu va dispărea, dimpotrivă: în următorii 20 de ani este de așteptat ca 25% dintre aceste centrale nucleare să se afle în zona roșie a stresului hidric. O situație similară se întâmplă și în cazul hidrocentralelor: 11% din capacitatea de generare a energiei electrice cu cascade „se regăsește în zonele cu stres hidric ridicat”. Și aproximativ 26% din barajele hidroelectrice existente și 23% din barajele proiectate sunt situate în bazine hidrografice care sunt în prezent cu risc mediu până la foarte mare de deficit de apă.

Dar nu numai valurile de căldură și seceta pun în pericol securitatea energetică. Raportul avertizează că în lume există 63 de centrale nucleare care se află pe coastă și că, prin urmare, acestea pot fi afectate de creșterea nivelului mării, care este deja ireversibilă din cauza topirii gheții legate de încălzirea globală.

„Evenimentele extreme vor deveni mai frecvente și mai intense”, a avertizat Gauri Singh, director general adjunct al Agenției Internaționale pentru Energii Regenerabile (Irena), una dintre organizațiile care au participat la raport, într-o conferință de presă telematică. Schimbările climatice nu pot fi inversate în acest moment din cauza cantității enorme de gaze cu efect de seră pe care ființele umane le-au emis de la sfârșitul secolului al XIX-lea și care rămân în atmosferă de zeci de ani.

Ceea ce se încearcă este ca încălzirea – care este deja de 1,1 grade Celsius în comparație cu nivelurile preindustriale – să rămână în limitele de siguranță – între 1,5 și 2 grade. Pentru a face acest lucru, toate țările care au aderat la Acordul de la Paris trebuie să prezinte planuri climatice cu angajamentele lor de reducere a emisiilor.

Dar acele programe naționale trebuie să abordeze și strategiile de adaptare pentru încălzirea deja ireversibilă. În raportul prezentat de OMM, aceste planuri au fost analizate și se avertizează că nu se acordă suficientă atenție acestei probleme în ciuda impacturilor negative care sunt deja generate de „valurile de căldură și secetele asociate schimbărilor climatice” pentru sectorul energetic. „Doar 40% din planurile de acțiune privind schimbările climatice prezentate de guverne”, notează studiul, „prioritizează adaptarea în sectorul energetic”.

• Soluţie

Sectorul energetic este călăul și victima, dar este și o parte esențială a soluției, deoarece este responsabil pentru aproximativ 80% din emisiile de gaze cu efect de seră legate de activitatea umană. De aceea, este esențial să se decupleze de combustibilii fosili și să nu mai emită. Calea, după cum amintește raportul OMM, este clară: energiile regenerabile. „Este cel mai ieftin mod de a produce energie”, a argumentat Gauri Singh, de la Irena.

„Tranziția către forme curate de producere a energiei electrice, precum energia solară, eoliană și hidroelectrică – și creșterea eficienței energetice – este esențială dacă vrem să prosperăm în secolul XXI”, a declarat Petteri Taalas, secretarul general al OMM. „Timpul ne apasă și asistăm la schimbări în clima noastră. Avem nevoie de o transformare completă a sistemului energetic global”, a adăugat el.

Studiul amintește că „furnizarea de energie electrică din surse de energie curată trebuie să se dubleze în următorii opt ani” dacă se dorește îndeplinirea angajamentului de a limita încălzirea la 1,5 grade. Până în 2050, „nevoile de energie electrică ale lumii” vor trebui acoperite „în principal cu energii regenerabile, printre care energia solară va fi cea mai mare sursă de aprovizionare”. Tranziția la sursele regenerabile nu numai că va contribui la atenuarea încălzirii, dar va „contribui și la atenuarea stresului hidric global în creștere, deoarece cantitatea de apă utilizată pentru a genera electricitate prin energie solară și eoliană este mult mai mică decât cea utilizată de sursele regenerabile”, adică nucleare și cele care folosesc combustibili fosili.

Cu toate acestea, în ciuda avertismentelor și a faptului că știința a marcat deja soluția, planurile climatice prezentate de țări „sunt mult sub nivelurile necesare îndeplinirii obiectivelor stabilite de Acordul de la Paris” și vor duce la o creștere a temperaturii aproape de 3 grade, se arată în raport, care oferă o cuantificare a decalajului dintre obiectivul de atins și „promisiunile” legate de energiile regenerabile care reprezintă mai puțin de jumătate din nivelul necesar.

Pentru a atinge obiectivul global pe termen lung al Acordului de la Paris, trebuie instalați 7,1 TW (teravați) de capacitate de energie curată până în 2030, „dar planurile țărilor abia vor ajunge la 3,7 TW”.