ANALIZĂ. Coronavirusul suspendă democraţia. Pe mâna cui încape România, în vremuri de “stat puternic”, şi ce ascunde moţiunea de cenzură a PSD

3
701

Primul care a dat semnalul a fost Viktor Orban, în Ungaria. De parcă ştia de când lumea de explozia pandemiei şi avea pregătit planul de atac, premierul Ungariei a mutat rapid.

Parlamentul de la Budapesta i-a acordat puteri nelimitate pe perioada stării de urgență, declanşată pe 11 martie din cauza expansiunii coronavirusului în toată lumea.


Astfel, Viktor Orban poate conduce singur acum, prin ordonanțe de urgență, poate sista lucrările Parlamentului și poate abroga legi în vigoare. Între prevederile adoptate de Parlamentul ungar se află inclusiv dreptul primului ministru de a suspenda, în cazul în care el consideră că este nevoie, lucrările Parlamentului.

Actul care a primit aprobarea legislativului îi dă mână liberă premierului să conducă țara prin ordonanțe de urgență în domenii care se întind de la sănătate, la economie, educație și justiție.

Comisarul pentru Justiție al Uniunii Europene, Didier Reynders, a anunțat că Uniunea Europeană va analiza dacă sunt respectate limitele europene aplicate de alte state UE pe perioada stării de urgență.

„În perspectiva experiențelor anterioare privind dinamica autoritaristă din Ungaria, odată adoptată o astfel de lege, nu va fi abrogată prea curând”, a spus Daniel Hegedus, membru al German Marshall Fund de la Berlin, citat de Europa Liberă. În opinia sa, Orban se folosește de noul coronavirus pentru a pune în pericol democrația în Ungaria.

Este naţionalizarea spitalelor private un “accident” de criză?

Dar cazul Ungariei nu e singular. Forţate de pandemie şi presate de opinia publică disperată ca statul să acţioneze rapid pentru protejarea vieţii, mai multe guverne europene au declarat starea de urgenţă şi au suspendat drepturile cetăţeneşti din vremuri normale, cum ar fi cel la muncă sau la liberă circulaţie – fundamente ale democraţiei de tip occidental.

Este cazul Franţei, Italiei sau Spaniei, cele mai afectate de impactul pandemiei, nu neapărat în această ordine. Societăţile europene încep să dezbată acum tot mai intens chestiunea extinderii acestei “paranteze” în care guvernele suspendă practic democraţia cu scopul declarat de a proteja binele public.

În Spania, de pildă, Pablo Iglesias, liderul formaţiunii Podemos (de extremă stânga), lansează în dezbatere publică teme sensibile cum ar fi aceea a extinderii naţionalizărilor, evident tot pentru protejarea declarată a interesului cetăţenesc, care stârnesc deja reacţii dure din partea mediului de afaceri şi a altor segmente sociale ce se consideră ameninţate deja de o astfel de perspectivă.

De amintit, că atât în Franţa, cât şi în Spania, preşedintele “centrist” Macron şi respectiv premierul socialist Sanchez au anunţat naţionalizarea sistemelor private de sănătate pentru a face faţă crizei coronavirusului, ceva fără precedent şi de neînchipuit în urmă cu o lună de zile din punct de vedere al protejării proprietăţii private în democraţie.

Oamenii tolerează restrângerea drepturilor proprii”

Dar aceste măsuri, provocate desigur de o situaţie excepţională ce nu poate fi extrapolată (cel puţin de moment) pe termen lung, nu rămân fără ecouri la nivelul observatorilor.

Într-un interviu pentru Deutsche Welle, politologul bulgar Ivan Krastev, directorul Centrului de Strategii Liberale de la Sofia și asociat al Institutului de Științe Antropologice de la Viena., trage un important semnal de alarmă legat de expansiunea pe tăcute a statului în vremuri de coronavirus.

Criza generată de coronavirus ne-a dat peste cap viața de zi cu zi, suspendând democrația și economia de piață. Oamenii se bizuie mai mult pe stat, pe experți şi pe presa main stream, constată Krastev

Ivan Krastev

“Statul se întoarceDupă criza financiară, mai mulți observatori de stânga au presupus că statul se va întoarce, la fel cum s-a întâmplat după marea depresiune de la sfârșitul anilor 1920. În context, ei s-au gândit la un stat social care redistribuie resursele. Dar statul se reîntoarce astăzi cu totul altfel. Și asta are loc printr-o politică a fricii. Oamenii tolerează restrângerea drepturilor proprii, ba chiar îi mulțumesc statului pentru asta, fiindcă au constatat brusc că primejdia cea mai mare vine dinspre semenii lor. Aceasta creează un efect straniu: distanțarea socială, autoizolarea și necomunicarea iau forma unei solidarități. Prin faptul că nu te întâlnești și nu îi atingi pe oameni, îi ajuți. Adesea se spune că am asista la o criză a societăților individualiste. Dar reacția la această criză este un comportament care este mult mai individualist”, afirmă politologul Ivan Krastev.

 

“Ne trezim că UE este practic suspendată”

Coronavirusul nu cunoaște granițedar cu toate acestea statele naționale, indiferent de tradițiile și sistemele lor politice diferite, sunt de acord cu un lucru: granițele trebuie închise, este de părere Krastev, care consideră că expansiunea puterii statului este favorizată şi de o schimbare de mentalitate la nivel individual.

Redăm mai jos principalele concluzii ale analistului bulgar

  • “În prezent nici guvernele și nici oamenii nu au o viziune clară privind ceea ce se întâmplă și ceea ce ne așteaptă. De aceea pentru guverne este cel mai important să creeze sentimentul că totul se află sub control. Iar închiderea granițelor este un mijloc în acest sens. Într-un mod de-a dreptul mistic se creează în interiorul omului convingerea că guvernul se ocupă de el și că acesta este drumul spre soluționarea problemei. Astfel ne trezim într-o situație în care UE este practic suspendată”
  • “Granițele nu sunt închise doar pentru oameni, mărfuri și prestări de servicii, ci sunt închise și pentru valori, reguli și norme. Și democrația este suspendată. Peste tot opoziția a încetat practic să existe. Și “strada” a dispărut, iar alegerile fie se amână, fie au loc în condiții excepționale. Chiar și capitalismul este într-un fel suspendat. Statul intervine masiv în mecanismele economiei de piață și este, paradoxal, susținut în aceste acțiuni și de numeroși capitaliști și de mari întreprinderi”
  • “Acesta este probabil cel mai mare experiment politic din timpul vieților noastre. Între timp trăim într-un mod politic și social cu totul diferit, comparativ cu viața noastră anterioară, pe care am perceput-o drept normală. De aici rezultă cea mai importantă întrebare, din punctul meu de vedere: ne va face prezenta criză imuni la anumite practici autoritare sau va face pentru toți mai acceptabile aceste practici?”

 

În România, se refac cărţile pe masa de joc politic

Dacă Europa nu va găsi resurse pentru a opri această tendinţă ce ameninţă stabilitatea democraţiei, fără doar şi poate că România nu va face excepţie de la un trend care acum începe să-şi facă simţită prezenţa, urmare a crizei provocate de pandemia coronavirus.

De moment, nu există un pericol real pentru un scenariu de acest fel, dar apar deja semne care “promit” reaşezări de plăci tectonice la nivel profund în societate. Bunăoară, PSD a anunţat, prin vocea liderului Marcel Ciolacu, că ar putea depune o moţiune de cenzură împotriva cabinetului liberal şi, implicit, a preşedintelui Klaus Iohannis.

De ce ar face PSD aşa ceva, într-un moment în care toată lumea aşteaptă solidaritate politică, altfel vitală în orice societate în lupta cu un inamic de talia coronavirusului? Răspunsul nu poate fi rupt de tendinţa de care vorbea mai sus politologul citat de Deutsche Welle.

Dacă presiunea pe democraţie va creşte, urmare a pandemiei şi a crizei economice aflate la cotitură, nevoia de stat puternic va prinde PSD în opoziţie, având în vedere statutul său actual şi perspectivele electorale. Or, un partid obişnuit să facă toate jocurile puterii în administraţia centrală şi locală, rămas în afara influenţei de orice fel, va dispărea inevitabil într-un astfel de context fragil.

“Peste tot, Opoziţia a încetat practic să existe”

Cu siguranţă că liderii partidului condus până de curând de Liviu Dragnea nu-şi pot permite riscul unei prezenţe decorative şi forţează treptat revenirea la putere, tocmai din acest motiv: ca o perspectivă de criză prelungită să nu-i găsească în afara butoanelor puterii. “Peste tot, Opoziţia a încetat practic să existe”, afirmă mai sus Ivan Krastev, ceea ce poate suna ca un ultim semnal de alarmă pentru viitorul lui Marcel Ciolacu şi al colegilor săi.

Iniţiativa moţiunii de cenzură foloseşte nemulţumirea populară faţă de actualul Guvern liberal, care deşi are doar câteva luni în funcţie nu poate scăpa de un decont inerent al crizei coronavirus.

Plecând de la premisa bunei-credinţe a PNL, care e de presupus că acţionează în interes naţional atât cât îi permite minima sa marjă de manevră (nu controlează Parlamentul, unde majoritatea este tocmai în mâinile PSD), se pune firesc întrebarea ce vor prefera românii: să-i dea credit în continuare, având în vedere că abia ce a preluat frâiele puterii, sau să-şi verse amarul pe actuala guvernare, aflată sub tutela lui Klaus Iohannis, girând revenirea PSD la putere?

Moţiunea de cenzură poate fi salvarea PSD

Marcel Ciolacu şi Liviu Dragnea

Ideea moţiunii de cenzură în vremuri de coronavirus, anunţată de Marcel Ciolacu, ne spune că partidul său a luat deja pulsul social şi că, în ciuda cotei încă scăzute din sondaje, PSD vrea să profite de pandemie pentru a da din nou lovitura de graţie.

Sunt vremuri în care acest meci între PSD şi adversarii săi începe să redevină iarăşi unul pe viaţă şi pe moarte, aşa cum a fost şi în vremea lui Liviu Dragnea.

De această dată, miza nu mai e neapărat salvarea liderilor săi de eventuale condamnări penale, ci în ce postură se va afla partidul în perspectiva unei crize prelungite şi a unui stat tot mai puternic, dacă e să-l cităm pe Ivan Krastev.

La putere, PSD poate întoarce în favoarea sa toate calculele, inclusiv relaţia cu preşedintele Iohannis (acum, mai puternic decât partidul care i-a fost rival în alegeri). În opoziţie însă, o astfel de perspectivă a unui stat de mână forte va arunca PSD într-un scenariu foarte plauzibil al dispariţiei.

Cât vor mai controla Iohannis şi PNL jocul?

O astfel de posibilitate n-ar suna deloc bine pentru baronii partidului, mai ales în situaţia unor viitoare naţionalizări decise de “statul puternic”, dictate desigur de nevoi sociale majore în vremuri de criză.

Iată de ce, iniţiativa unei moţiuni de cenzură lansate de PSD nu e o simplă vorbă-n vânt aruncată de Marcel Ciolacu. Ei şi alţi lideri şsocial-democraţi ştiu bine că acum se joacă o carte mare.

Deoacamdată, Klaus Iohannis şi PNL controlează încă situaţia, dar nemulţumirea socială crescândă provocată de coronavirus serveşte zilnic “muniţie” pentru PSD.

Dilema acestui partid este una vitală: se foloseşte cinic de urmările pandemiei şi provoacă debarcarea Guvernului Ludovic Orban sau aşteaptă cuminte pe margine să treacă această criză, pentru a nu fi acuzat că a pus interesele de grup mai presus de cele naţionale?

Când miza este perspectiva dispariţiei, într-un orizont în care societatea poate ajunge să fie dominată de un regim de mână forte, PSD ştie deja răspunsul. Moţiunea de cenzură devine vitală pentru el. Acum! Mai târziu ar putea fi prea târziu.

 

3 comments

      • Anna Padrino 12 aprilie, 2020 at 01:19 Răspunde

        Era o simplă nedumerire. Vă citeam permanemt, încă de la început, pe portalul Ziariștii.ro. Văd că nu mai publicați acolo. Dar vă voi urmării în… lumea asta liberă! Încă.

Leave a reply