”Adio PD, adio PDL, adio PNL!”

Marea veste mică a zilei de joi, 18 decembrie 2020, nu este că PNL, USRPLUS și PSD s-au înțeles pe împărțirea ”ciolanului”, a se citi „funcții”, din viitoarea guvernare. Erau condamnați s-o facă, deși nu era obligatoriu atât de repede (apropo, ieri, comunicatele USRPLUS dădeau exemple din alte țări cu guverne făcute în luni de zile, iar președintele Iohannis vorbea de ani).

Dar dacă tot au bătut palma, să ne fie de bine! Succes!

Însă noi cei care urmărim România de la Revoluție încoace și am văzut multe, știm și că istoria se repetă, și că niciodată romantismul nu ține loc de realism. Pe românește, socoteala din târg, nu se potrivește cu cea de acasă.

Iar aici, cel puțin așa cum arată lucrurile în acest moment, am câteva concluzii clare:

• PNL a pierdut controlul, parte din cauza lui Klaus Iohannis, parte din cauza lor, iar viitorul liberalilor se anunță sumbru.
• Primul mare eșec al PNL este desemnarea lui Florin Cîțu premier. Un prim-ministru are rezultate dacă este puternic politic, dacă are anvergură și conduce cu mână forte partidul/partidele de sub el. Cîțu nu este și nu va fi așa. El pare mai degrabă varianta USRPLUS, nu a PNL, deși e liberal. Dar e un PNL-ist tehnocrat cumva, nu pentru partid. E un bun meseriaș în Finanțe, unde a făcut minuni și unde ar fi fost foarte bun în continuare ca ministru. Dar ca prim-ministru, calitățile lui de finanțist nu vor mai conta, nu vor ajuta la mare lucru PNL
• Cîțu va fi strivit între presiunile venite din toate părțile: PNL, USRPLUS, UDMR, teritoriu, propriul Guvern, Opoziția PSD etc. Nu are nici spate politic, nici anvergura de lider pentru a se impune. Va încerca să împace pe toată lumea și nu va mulțumi pe nimeni. Nu va putea decide mare lucru. USRPLUS îi va reproșa că nu se impune în fața PNL din cauza viitoarelor probleme generate de guvernare, iar PNL îi va reproșa că e prea slab în raport cu USRPLUS când va avea de tranșat dispute interne
• Nu întâmplător, foarte abilii lideri ai USRPLUS au insistat pentru îndepărtarea lui Ludovic Orban de la șefia Executivului și numirea lui Cîțu, inventând acuzații absurde de genul celei că Orban a demisionat prea devreme din funcția de prim-ministru, de parcă asta ar fi avut vreo relevanță în desemnarea premierului pentru următorul Guvern. Cine garantează că USRPLUS nu l-ar fi contestat ca viitor premier, dacă ar fi rămas la Palatul Victoria și după 6 decembrie și nu și-ar fi dat demisia de onoare?
• Avantajul PNL cu Orban premier era că putea proteja mai bine partidul în momente dificile și ar fi ținut altfel hățurile complicatei relații interne din coaliție, dar nu doar în interes personal, cum susțin alți jurnaliști, ci și pentru binele comun, sunt sigur că inclusiv pentru binele USRPLUS.
• Colegul Dan Tăpălagă – altfel un gazetar pe care îl respect enorm, ale cărui analize le citesc atent, pentru că sunt profunde, corecte și oneste, cu care am lucrat ani buni la BBC și Evenimentul zilei – a dat semnalul îndepărtării lui Orban, într-un editorial în care vorbea despre liderul PNL ca despre omul trecutului.
• Scrie Dan Tăpălagă: ”Ambițiosul lider al PNL gata de orice compromisuri politice dacă toate acestea îl vor ajuta să se mențină la putere el, pe persoană fizică (…). Lui Orban nu pare să-i pese prea tare nici de partid, nici de situația complicată în care se află țara. Totul pentru el”
• Nu am o relație personală cu Orban, nu m-am întâlnit cu el niciodată în privat, n-am luat niciun ban din ”publicitatea cu care Guvernul a cumpărat presa”, cum mă acuză unii dintre fanii radicali ai USRPLUS atunci când încerc să-l judec onest pe liderul PNL
• L-am urmărit pe Orban, ca și Dan Tăpălagă, încă din anii 90 de când a intrat tânăr politician în PNL, precum tinerii care se află acum peste tot în politică. Nu l-am văzut niciodată însetat de putere, nici de afaceri sau funcții. Poate n-a fost bun, dar nici cel mai rău. În naivitatea mea naturală, așa l-am văzut eu.
• Ultima oară, și-a dat demisia de la Guvern. Un politician însetat de putere nu face asta. Stă, ca Dragnea, până îl saltă duba sau, vorba lui Băsescu, ”pleacă cu picioarele înainte de politică”. Orban a plecat instant, presat de Iohannis și de scorul slab al PNL, asumându-și un gest rarisim în politica României. În trecut, o simplă acuzație a DNA (ulterior nedovedită) i-a atras altă demisie acum 4 ani, din postura de candidat al PNL la Primăria Capitalei, în 2016.
• Tot Orban e cel care s-a dus de bunăvoie la guvernare, la finele anului trecut, punându-și practic capul în laț; era previzibil că va fi misiune sinucigașă electoral să preiei o țară în criză bugetară, fără bani de pensii și salarii din cauza haosului lăsat de PSDragnea, lovită pe deasupra și de pandemie. Dacă nu intra la Palatul Victoria, așa cum a făcut USRPLUS, PNL nu avea azi 25%, ci poate spre 40%, dar cum ar fi arătat România încă un an cu Dăncilă? Dacă asta înseamnă că nu-i pasă ”de situația complicată în care se află țara. Totul pentru el”, cum spune colegul de la G4Media, atunci eu nu mai am nimic de spus.
• ”(…) ultimul dinozaur din garda veche de politicieni refuză să accepte că vremea lui a cam trecut. Toți ceilalți privesc azi, din cimitirul politicii, cum ultimul exemplar din specia lor luptă cu îndârjire să supraviețuiască, deși votul din noiembrie nu-l prea ajută să scape nici pe el de extincția vechii garnituri, care s-a tot rotit la putere din anii 90 încoace”, mai spune Tăpălagă despre liderul PNL.
• Orban a fost un om de partid sincer. Un liberal fidel acestui grup politic și nimic mai mult. Că a greșit, că poate a părut prea dur în interesul PNL, că a încercat să-și ajute partidul cum a crezut el, asta e valabil la toți liderii, inclusiv cei de la USRPLUS, prezentați deseori drept salvatorii țării, oameni ”altfel”, care nu sunt ”din sistem”. Să fim serioși! Cioloș a fost chiar coleg cu Orban exact în același Guvern Tăriceanu II, cu ce e mai ”dinozaur” liberalul decât liderul PLUS? 
• Tot Orban, care nu e ”reformist” cum îl acuză USRPLUS într-un comunicat oficial, a schimbat garda veche la PNL, i-a promovat pe oameni de profil USRPLUS precum însuși Florin Cîțu, Nicușor Dan, Violeta Alexandru, Sebastian Burduja, Ciprian Ciucu&co., parcă nu așa procedează un ”dinozaur” care se gândește doar la el, nu?
• Nu înțeleg înverșunarea colegilor mei jurnaliști. Încerc să o privesc ca o poză sinceră făcută de ei și nu altfel, dar eu, care mă uit la politică din cam aceeași perioadă ca Dan Tăpălagă sau Ioana Ene Dogioiu, l-am ”fotografiat” pe Ludovic Orban ca pe un om de bună-credință, care a intrat în politică pentru a ajuta – familia, partidul, instituția, țara-, nicidecum ca pe un baron fără scrupule. Cei care au urmărit parvenirea au altă situație materială. Știm cu toții că averea sa e ridicolă în raport cu a multor altora. Înainte de a ajunge premier, a făcut mare vâlvă știrea că trăia din câteva sute de euro pe lună. Mare „dinozaur”!
• În fine, nu el e subiectul zilei, dar nu mi s-a părut ”fair” transformarea lui în monstru pentru simplul motiv că a servit interesele liberale așa cum toți joacă pentru echipa lor. Din ce spune colegul Tăpălagă, eu sunt cel care greșește. Așa să fie!
• Pierderea funcției de premier de către Orban este o mare pierdere pentru PNL, de aceea, felicitări celor care au lucrat pentru asta, deoarece chiar au dat o lovitură de moarte liberalilor! Ea nu se va simți de azi pe mâine, ci în timp, dar cu siguranță vom mai vorbi despre asta.
• Din șubrezirea PNL, marele câștig va fi al USRPLUS, dar dacă asta va veni la pachet cu mai bine pentru România, atunci numai de bine! Partide au tot apărut și au pierit după Revoluție, dacă la listă se va adăuga PNL, n-ar fi nicio surpriză. În fond și la urma urmei, ăsta e ”jocul”. Parafrazându-l pe Ponta, scapă cine poate, câștigă cine e în stare.
• În afară de pierderea șefia Guvernului pentru liderul liberal, PNL a pierdut și influență în noul Executiv, pentru că nu mai are Dezvoltarea, Fondurile Europene, Transporturile, Economia – ministere foarte importante, unele ajunse la USRPLUS, altele la UDMR, care aduc multe voturi urmare a dirijării marilor resurse financiare și pe criterii politice, nu doar de interes național. Tot ce va însemna autostrăzi făcute (dă, Doamne!), investiții publice, industrie, finanțări UE  și alte rezultate bune va fi trecut în contul USRPLUS, nu al PNL.
• PNL a rămas cu Ministerul Educației, ca să fie înjurat de toată profesorimea pentru tot ce a făcut PSD în anii de mari ”reforme Abramburica”. Cu Ministerul Agriculturii, care nu aduce voturi, ci eventual scandaluri pe subvenții. Cu Ministerul de Interne, ca să înjure lumea când dă ”garcea” amenzi sau te prinde radarul (pentru că polițiștii și pensionarii din Poliție – foarte mulți! – votează cu PSD). Cu Ministerul Culturii, care nu contează, din păcate. Cu Ministerul Finanțelor, care e demonizat pentru că ne ia bani prin taxe și impozite și este, de asemenea, plin de PSD-iști. Cu Ministerul Energiei, care e important, dar nu are mare impact electoral. Cu Ministerul Muncii, care va fi mereu acuzat că nu mărește pensiile și care, asta e, se adresează tot unei pături foarte pro-PSD. Apărarea și Externele sunt ale lui Klaus Iohannis, care oricum nu prea mai e interesant de PNL sau, dacă e, o face tot mai prost.
• Mai sunt destule de spus despre viitoarea guvernare, iar cel mai important aspect, dincolo de împărțirea raportului de putere în favoarea USRPLUS (cu largul concurs al președintelui Iohannis) și în defavoarea PNL, este relația dintre ”parteneri”. Am mai spus, a început foarte prost, odată cu atacul la Orban, și asta a fost abia începutul. Vom asista la un serial de atacuri ale USRPLUS la adresa PNL, cu scurgeri în presă (deja funcționează), ponturi, plângeri și ”șopârle” aruncate în brațele lui Cîțu, care se vor deconta și mai mult în bilanțul de pierderi ale PNL
• Practic, vom avea o guvernare în care PNL va fi singurul care va încasa majoritatea nemulțumirilor. Dar să nu le plângem de milă, căci dacă au ajuns aici a fost și ”meritul” lor, în primul rând
• Altfel, câtă vreme va rămâne un partid al reformei și direcției occidentale, bine-ar fi ca USRPLUS să poată duce de unul singur lupta cu PSD. Iar România să arate mai bine, într-o epocă fără nenorocitele de ”partide istorice”, pe care, de la Iliescu la Băsescu și Cioloș, toți le-au purtat sâmbetele.

Tot în naivitatea mea, am crezut într-o Românie în care să nu pierdem legătura cu istoria. După dispariția PNȚCD, am sperat să ne agățăm măcar de PNL cu disperare. Să simțim în acest ultim partid gena lăsată de părinții noștri fondatori ai României moderne, de la Carol I la familia Brătianu și Regele Mihai. N-a prea fost să fie. Dar lumea merge mai departe, iar PNL încă mai trăiește.

Însă așa cum zilele trecute am avut un deja-vu al Convenției Democrate, azi mi-a apărut în minte imaginea din noaptea în care, la perdea și învelit de o canadiană sport, Traian Băsescu își lua la revedere de la partidul pe care el l-a făcut mare, și tot el l-a omorât, cu formula: ”Adio, PD, adio PDL”. 

Cum cele două entități au fost absorbite de liberali și având în vedere ce va urma în anii coaliției actuale, putem adăuga la profeția fostului președinte și ”adio, PNL!”.

Căci după ziua de azi nu văd orizontul senin nici pentru urmașii lui Brătianu, nici pentru țară. E metaforic, desigur, acest artificiu lingvistico-politic de ”adio” combinat sumbru pentru liberali.

Dar simt deja un tablou al anilor ce vin plin de tensiuni neconstructive, cu un PNL tot mai stors, vlăguit și totodată imprevizibil, un USRPLUS care a ales exclusiv confruntarea cu acest ”USL” sau ”nou PSD” (cu care acum, iată, nu mai are nicio problemă să stea la masă), un PSD care va crește constant și un AUR care e abia la început în misiunea să bage bățul prin gardul dezbinării naționale.

Sunt destui optimiști în jur, prea mulți pricepuți la PR și la ambalat mult mai ”sexy” realitatea, de aceea nu e cazul să intru și eu în această armată care va deveni tot mai activă și mai numeroasă. S-auzim de bine!

În acest sfârșit de an, o să mă gândesc foarte serios dacă voi mai continua acest gen de jurnalism. Sper să am puterea de a renunța, deși nu mi-e ușor. Însă vin vremuri în care, oricum, cei ca mine nu mai contează prea mult. Oricât am încerca să spunem sincer ce credem, fără un scop ascuns, și să stăm departe de banul murdar sau de patimi extreme, nu mai facem multe parale dacă nu ne ”înrolăm” partidic.

Oamenii par tot mai puțin interesați de adevărul în toate formele lui și tot mai îndrăgostiți de adevărul lor, de idoli, de semeni transformați în zei, de cum să ”le-o tragă” altora indiferent dacă ajută sau nu.

În astfel de vremuri cucerite de teoria conspirației și vânate cu mare succes de fenomenul fake news, ți-e bine dacă le spui semenilor ce vor ei să audă, nu ce crezi. Cum ai făcut-o, ai devenit dușman de moarte.

Din 1990 încoace, am fost critic cu toată lumea: FSN, FDSN, PDSR, PSD, PNȚCD, PNL, UDMR, PAC, PER, PSDR, PD, PD-L, PMP, AUR, USRPLUS. Întotdeauna am deranjat, dar am fost sincer cu mine însumi și cu publicul. N-am luat nicio șpagă, n-am dat, n-am cerut, n-am primit bani ca să atac pe cineva sau să fac un ”joc”.

Am spus ce cred că e mai bine pentru noi toți, ca să ne facem unii altora viața mai bună, prin mai puțin talibanism și mai mult echilibru, prin nuanțe și nu judecată în alb și negru, prin respect întru dialog și nu prin diabolizarea adversarului.

Niciodată n-am fost mai demonizat cum am fost acum de fanii USRPLUS. Că sunt ”propagandist PNL”, că m-am ”vândut”. Totul pentru că mi-am permis să le spun celor care cred orbește în Dan Barna, Dacian Cioloș&co. că  și ei sunt oameni, greșesc, că soluția e mâna întinsă, nu veninul și dezbinarea.

Că supraviețuirea PNL nu înseamnă moartea USRPLUS și invers. Și că PNL face parte din viața noastră, cu bune și cu rele, așa cum fiecare dintre noi are în jur, în familie și prieteni, persoane mai în vârstă în general, votanți inclusiv cu PSD, dar pe care nu le scoatem din viața noastră pentru că decid altfel destinul țării la vot, ci încercăm să conviețuim pașnic cu ele, să ne ajutăm reciproc, pentru că sunt ”ai noștri”.

România intră tot mai mult în era egoismului crunt și a partizanatului total, a ”scopului care scuză mijloace” dus la extrem, a urii accentuate, a interesului bifat prin ostilizarea partenerului, a manipulării și propagandei totale, a banului ca religie supremă.

Va fi tot mai mare nevoie de cei care se pricep bine la așa ceva și care fac din acest mod de viață chiar și o bună afacere.

Nu am astfel de calități, în ciuda a ceea ce spun despre mine cei care mă acuză exclusiv prin prisma opiniilor mele jurnalistice, fără să mă cunoască.

Altfel, le urez succes sincer celor de la USRPLUS! Sper să se descurce singuri mai bine decât împreună cu ”USL”-iștii, ”PSD-iștii” sau ”baronii” de la PNL.