Guvernul a aprobat un proiect de OUG prin care persoanele care au vârsta de pensionare şi cu stagiu incomplet de cotizare pot cumpăra ”vechime” în limita a şase ani şi la nivelul salariului minim brut pe economie.
În tabelul de mai jos, redăm care este contribuția socială ce trebuie plătită de cei care vor să cumpere vechime corespunzătoare anilor între anii 2011 și 2018 inclusiv.
Sumele anuale variază între un minimum de 2.516 lei (2011) și un maximum de 5.700 de lei (2018) pe an.
Practic, cine vrea să cumpere toți cei 6 ani de vechime (cât este maximul permis de ordonanța Guvernului Orban), va trebui să plătească un total de 28,346.12 de lei, adică aproximativ 5.815 de euro, calculat la cursul de schimb al zilei de ieri, 25 septembrie 2020.
Cotizația media anuală va fi de 3.543 de lei, ceea ce înseamnă aproximativ 787 de euro pentru fiecare an de vechime cumpărat, potrivit mediei făcute pentru cei 8 ani de vechime valabili la cumpărare (2011-2018).
„Persoanele care au vârsta de pensionare şi au un stagiu incomplet de cotizare pot cumpăra vechime pentru completarea stagiului de cotizare, fie a celui minim, fie a celui complet de cotizare, de 35 de ani. Proiectul vine să repare o nedreptate pentru pensionarii care din diverse motive au stagiul de cotizare incomplet sau nu pot face dovada stagiului complet de cotizare. Cei îndreptăţiţi pot să-şi completeze stagiul de cotizare în limita maximă a şase ani şi la nivelul salariului minim brut pe economie. Practic, o persoană care nu are stagiul minim de cotizare de 15 ani, dar are vârsta de pensionare sau lipsesc nişte ani de contribuţii din stagiul complet de cotizare de 35 de ani, pot încheia un contract de asigurări sociale pentru plata contribuţiilor sociale pentru perioadele respective, la nivelul salariului minim brut pe economie”, a explicat Ionel Dancă, şeful Cancelariei premierului, referindu-se la modificarea Legii sistemului public de pensii.
Baza lunară de calcul a contribuţiei de asigurări sociale o constituie venitul lunar asigurat înscris în contractul de asigurare socială care nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată în vigoare la data încheierii contractului de asigurare socială.